Intru în parcarea magazinului yyy (că doar n-o să-i fac reclamă) şi găsesc
imediat un loc liber unde să-mi pot abandona beamveul; bată-te norocul Ghiţă, (prietenul
meu de la Oradea la care voi reveni), că de la tine am învăţat să-i spun aşa,
credinciosului meu deşi cam vechiului
meu automobil, BMW.
Am de făcut ceva cumpărături strict necesare: bere şi
chipsuri, he he. Şi desigur, ţigări. Am avut încă o zi grea şi probabil că
diseară mă voi relaxa privind la nesuferitul televizor diverse prostii care-mi
vor ocupa şi acest sfîrşit de zi, dacă nu mă voi hotărî cumva în sfîrşit să fac
o chestie care-mi dă tîrcoale de mai multă vreme: să intru pe internet, să iau
legătura cu nişte prostituate şi să le întreb: ce poftiţi voi fetelor şi mai
ales, cum aţi ajuns voi aici, în lumea prostituţiei? Ce vă mînă pe voi să
rămîneţi în această lume infectă?
N-am ce şi nici de ce să le cer ca prestaţie; mă interesează
numai, motivele lor.
Nu ştiu de ce mi se pare că o discuţie cu aceste nefericite
m-ar putea lămuri; poate pentru că fac o legătură între prostituate şi
politicieni? Hm. Nu ştiu. Oricum, dacă mă gîndesc mai bine, fetele acestea
promit numai ceea ce ştiu că pot să ofere. În fine.
Soţia mea este plecată într-o delegaţie dar ca de obicei,
mi-a lăsat frigiderul plin cu tot felul de bunătăţi; geaba: dacă ea nu e, nimic nu e.
Fata noastră este pe punctul de a divorţa şi nu vrea să ne
spună cum a ajuns la această ruptură de Gabriel, iar fiul nostru tocmai mă
anunţase că Dana, prietena sa, a rupt relaţia. Rahat. Viaţă cusută cu aţă.
Împing căruciorul de cumpărături printre rafturile bine
luminate, rafturi pline cu mărfuri de calitate îndoielnică. Am de ales? Am: să
iau un avion şi să merg la schopping în oricare altă ţară din UE, probabil în afară de Bulgaria. N-am timp de aşa ceva. Şi
nici destui bani dar, asta-i altă discuţie.
Evident că nici azi nu găsesc berea mea preferată. Nu-i
nimic. Iau ce mi se pare a fi asemănător şi plec. Nu mă obosesc să mai duc
căruciorul pînă la locul unde mi-aş putea recupera fisa de 50 de bani. Îmi iau
berea din cărucior şi-i fac semn unui ins mărunţel, cu o barbă neglijentă să ia
căruciorul şi să recupereze amărîta aia de fisă; mă simţeam generos. OMUL acela
vine, mă priveşte drept în ochi şi-mi spune:
- Eu nu sînt cerşetor; eu vînd cărţi. Şi în treacăt fie
spus, la Parndorf, în Austria, căcăţelul acesta de fisă introdusă în căruciorul de cumpărături,
valorează 50 de eurocenţi.
Încep să mă simt stînjenit. Drept este că l-am văzut uneori
pe acest OM, stînd pe bordura aleii care merge către magazin cu nasul în cîte o
carte jerpelită, aidoma altor cărţi expuse acolo, pe betonul neprimitor. Dar
nu-mi pot imagina că a fost şi el, în Austria, la Parndorf.
Îmi adun curajul şi încerc să fac un mini sondaj de opinie: - Ce crezi despre
politicieni? – Nişte curve mincinoase. – Cum aşa? – Curvele adevărate iau bani
pentru ceea ce oferă şi FAC; politicienii iau bani pentru ceea ce nu vor face
niciodată nimic din ceea ce au promis.
Schimb discuţia şi întreb: - Ce carte-mi recomanzi? – Nici-una.
Ai citit Lup Larsen? - Ăăăăă, cred că
da, în urmă cu mai multă vreme; Jack London? – Vezi că ştii? Acolo este expusă
întreaga teorie a vieţii: viaţa este o LUPTĂ!
Descumpănit, îmi aduc aminte de nenea Tomiţă (altă
paranteză) care-mi spusese cam acelaşi lucru în urmă cu mai multă vreme; nimic
nu este nou sub soare? Pare-se că nu prea...
- Bine. Uite cum facem: las căruciorul aici şi tu vei
stabili cine ia fisa de 50 de bani; apropo, cum te numeşti? Eu sînt Daniel. –
Nu-mi pasă cine eşti şi cum te numeşti; eu sînt un ins oarecare despre care n-o
să-ţi mai aminteşti nimic. La ce bun să-ţi spun ce nume am? – Faci cum vrei. Încerc
să-ţi spun că mi-ar plăcea să mai vorbim.
Şi am plecat. Beamveul m-a dus pînă acasă, am vorbit la telefon
cu EA şi cu EI, am scormonit în frigider şi m-am îndestulat; apoi, după ce-am
pilit vreo două beri, m-am întrebat:de ce n-am văzut niciodată ce carte citea
mărunţelul acela cu barbă neglijentă care părea cerşetor deşi nu era? Proastă
întrebare; de fapt, ar fi trebuit să mă întreb: de ce mărunţelul bărbos gîndea
la fel despre politicieni la fel ca mine şi ca voi. NU?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu