marți, 18 februarie 2014

Te iubesc, patria mea

Hai la culcare, ţară obosită.
Şi odihneşte-te un veac sau două.
Bagă vîrtos în veşnica ispită 
Degringolata tinerime, nouă.

Stinge lumini, feştile, lumînări
Închide orizonturi, taie zări.
Trage oblon peste speranţe
Şi mai ales, drapează-te în hanţe.

Şi  spune drept, nu te ascunde
Că nici nu prea mai ai, pe unde.
Spune drept ca să se ştie
Cum e astă Românie:
Unde-i bine nu-i de mine
Unde-i rău, hop şi eu!

Tagma hoţilor ţi-e dragă
Îi urăşti pe cei ce-au snagă.
Poporenii vai de ei
Ce votează pe ulei
Rînjesc ştirb cu mîini întinse
Spre pomenile prelinse.

Nu-ţi sunt dragi oamenii drepţi
Pui în foncţii  doar inepţi.
Vom trăi mîine ca ieri
Şi vom merge, nicăieri.

Hai la culcare, ţară obosită.
Şi odihneşte-te un veac sau două.
Bagă vîrtos în veşnica ispită, 

Degringolata tinerime, nouă. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu