Ieri, azi, mîine

Fiecare zi se scurge diferit şi parcă, nu. Fiecare zi are unicitatea sa dar parcă, nu. Multe dintre zilele mele par a fi asemenea dar parcă, nu.

Ieri a trecut, azi încă mai e, dar mîine, ziua de mîine chiar dacă va veni, oare cum va fi? Va fi ziua de mîine mai bună decît ziua de ieri, de alaltăieri, sau mai bună de cum a fost ziua aceasta – prezentul în care încă mă simt captiv? Cum ar fi oare, să poţi rămîne la infinit, într-o zi care te-a împlinit perfect? Grea întrebare, ştiu, şi nu aştept răspunsuri.

Ieri, azi, mîine.

Şi nopţile dintre ele. Cum trec nopţile noastre? Trec nopţile noastre iubind, visînd sau croind planuri de vis pentru zilele ce vor veni?

Ieri, azi, mîine.

Trăim între vis şi realitate. Şi zîmbim. Zilele mele de toate zilele, se scurg. Se scurg între vis şi realitate. Probabil că uneori, trebuie să ne oprim la marginea dintre dintre vis şi realitate.

Zilele mele de toate zilele, au nevoie de un scurt răgaz: este musai să mă recalibrez între trăirea dintre real – zilele mele de toate zilele – şi universul acesta acaparator, univers aparent real deşi impalpabil, al lumii virtuale.

Pe curînd? Habar nu am. Voi vedea ce mai am eu de trăit, în zilele mele de toate zilele.