Bon.

Cam pe aici stăm: după aproape zece ani de zile de cînd preşedintele jucător, preşedinte care chiar a reuşit să facă justiţia să se scuture măcar parţial de obedienţe şi să funcţioneze independent, se fac şi se refac tot felul de alianţe politice îndreptate împotriva preşedintelui actual: pnl vrea să absoarbă pdl (he, he, a fost la un moment dat, şi invers), psd vrea să colaboreze cu ppdd (super mişcare= anticiocoii se aliază cu ciocoii), etc.

Care etc? Simplu: nu există etc! Există numai un etc al volatilităţii atitudinilor politice ale politicienilor români - actuali - şi fix atîta tot.

Politicieni? Simple găşti de interese care au un impact mult mai mare în teritoriu (ţara noastră dragă şi profundă, nu?) decît credem noi, cei care mai credem în principii.

Principii? Bleah. Ce soi de aiureală mai sunt şi aceste vorbe goale?

Cam pe aici stăm: preşedintele jucător şi-a epuizat capitalul politic deşi nu-i vine să creadă, iar competitorii săi încă nu au un slogan credibil cu impact la electorat.

Ce (soi de) preşedinte vom alege la finalul acestui an?

Rămîne de văzut dacă electoratul va pricepe că preşedintele actual, cu toate greşelile făcute în ultimii doi ani de mandat, va trebui să aibă un continuator măcar pe linia independenţei justiţiei.