Inel

Am văzut de curînd, nu mai ştiu pe unde – blog sau pe FB – o confuzie nepermisă: manelişti asemănaţi  cu lăutari. Dragilor, chiar dacă lăutarul a cam dispărut, a avut perioada sa de glorie – ca şi romanţa – şi merită toată stima noastră. Fărămiţă Lambru de exemplu, la o întîlnire cu Marele Enescu, a fost capabil să reproducă la vioară perfect, la prima audiţie, o piesă interpretată de Maestru.

La temă, consider că ar trebui să povestesc o întîlnire a mea, cu unul dintre adevăraţii lăutari ai vremilor trecute: Dona Siminică. Locuiam pe atunci, în anii 1970, într-unul dintre cartierele-dormitor ale Bucureştiului: Berceni, pe strada Secuilor, în apropiere de un complex comercial care cuprindea şi un restaurant fără mari pretenţii, restaurant denumit, Răzoare (nici-o legătură cu Răzoare – care a şi dispărut – din cartierul Drumul Taberei, unde locuiesc acum).

Tînăr şi încă neangajat într-o relaţie stabilă, în zilele în care nu bucătăream pentru uz propriu, mergeam la restaurantul acela (şi nu numai). Prin 1975, cred, am văzut cu uimire că „antrenul” era asigurat de un artist excepţional: Dona Siminică, artist despre care nu se mai ştia mare lucru. Am petrecut o seară de vis, în care Maestrul Dona mi-a cîntat la „ureche” melodii de neuitat… Am ales pentru cititorii acestui modest blog, o melodie nemuritoare.

Am vorbit cu Dona Siminică despre multe lucruri. Era bolnav şi abia se mai putea întreţine din cîntat… Intrase deja într-un con de umbră necruţător… M-a întrebat la un moment dat: boierule (acest apelativ este un semn fie de mare preţuire, fie de mare dispreţ la un ţigan adevărat şi ştiu ce spun…) boierule, de ce eşti singur? Maestre – i-am răspuns – unde naiba să găsesc eu o fată bună? Nu ştii că-i plină lumea de „şomeroaice” ? Pentru cei care nu ştiu, aşa erau denumite pe vremea aceea, „fetele vesele” eventual erau denumite „fripturiste” şi nu intru în detalii. Oricum, acestea/acelea nu intrau niciodată „pe sticlă” şi nu deveneau „vedete”, ca acum… Orbule, mi-a spus Siminică; deschide ochii. Precis o fată frumoasă te vrea numai că, trebuie să deschizi ochii şi să vezi ce semne îţi face. Ia arată-mi tu palma stîngă. Surîzînd superior, m-am conformat. Boierule, află de la mine că la anul, o vei găsi pe fata visurilor tale şi veţi îmbătrîni împreună. Nu mai ştiu acum ce-am spus atunci dar, a avut dreptate Maestrul…