Cu toţii ştim că
unora li se întîmplă să iubească de mai multe ori în viaţă, unora li se
întîmplă să aibă din cînd în cînd văpăi modeste, alţii foarte rar o mare
văpaie, alţii deloc. Şi doar o viaţă avem. Cum este mai bine pentru noi ca indivizi
unici, singulari?
De ce avem
dorinţa de schimbare atunci cînd totul a fost bine la început, de ce văpăile
dispar sau de ce apar cînd habar n-aveam că ele ne pot cuprinde deodată, ca o
lovitură în moalele capului? De ce nu ne loveşte pe toţi, de ce cineva îţi cade
cu tronc?
Unul dintre
efectele psihologice se numeşte efectul Coolidge şi poartă numele unui
preşedinte al SUA care a rămas în funcţie şase ani.
În timpul
mandatului, el şi soţia lui au vizitat o fermă, nu în acelaşi timp. Cînd soţia
lui, prima doamnă a Americii, a intrat într-un loc unde erau crescute găini, o
observat că un cocoş călca o găină, fapt care a făcut-o să întrebe cît de activ
era cocoşul din punct de vedere sexual. Cel care o însoţea şi cunoştea bine
ferma i-a răspuns că cocoşul făcea asta de zece ori pe zi. În mod oarecum de
neînţeles, ea i-a spus să-i comunice preşedintelui acest lucru. După scurt
timp, în acelaşi loc a ajuns şi preşedintele, căruia i s-a povestit despre
potenţa cocoşului. Uimit, preşedintele
Coolidge a întrebat dacă cocoşul face asta cu aceeaşi găină. Răspunsul a venit
repede şi sigur: - Nu domnule preşedinte, de fiecare dată cu altă găină.
Probabil că preşedintele aştepta acest
răspuns, iar după ce însoţitorul a tăcut, i-a zis: - Spuneţi-i asta doamnei
Coolidge.
* * *
Acest scurt fragment este extras dintr-o carte a doamnei
Aurora Liiceanu, carte apărută la Polirom: La taifas. Dincolo de anecdotică,
această întîmplare chiar este un bun prilej pentru întrebări asupra vieţii
intime a fiecăruia dintre noi cum ar fi de exemplu mono sau poligam/ă. Aveţi
vreo părere?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu