Un renumit filosof sceptic, Schopenhauer pre numele său, a
vizitat la un moment dat grădina botanică din Dresda. Nimeni nu ştie de ce, pe
întreaga durată a vizitei sale, filosoful a bombănit în mod continuu. La
ieşire, unul dintre paznicii grădinii, contrariat de atitudinea filosofului,
l-a întrebat: - Dar cine sunteţi dumneavoastră, domnule? La această întrebare,
filosoful a răspuns: - Dacă există un singur om pe lume, care să poată răspunde
la această întrebare, i-aş rămîne îndatorat... (citat aproximativ, pentru că-mi
este lene să caut prin bibliotecă şi să dau citatul exact).
Voi face o legătură între spusa acestui filosof şi o reclamă
idioată care circulă pe ecranele televizoarelor din romanica noastră, dragă. Pe
scurt, un individ colţuros, nemulţumit de calitatea serviciilor pe care le-a
achiziţionat (turistice, domestice, etc) se răţoieşte la furnizorii acestor
servicii: - Ştiţi cine sînt eu? Sînt cetăţean european, şi am drepturi...
Hai, nu mai spune, îmi vine să ricanez. Ştii cine eşti tu?
Un zero barat. Un idiot (în sensul celui neimplicat în viaţa cetăţii, dpdv al
etimologiei greceşti a acestui termen de dicţionar).
Scurtă digresiune. Mă enervez cumplit cînd văd că agenţiile
de publicitate fac apel la sintagme folosite înainte de 1990; vezi ciocolata
ROM (pfui!) şi altele... Maşina de propagandă care a reuşit să netezească (nu
să spele ci, să îmbîcsească) creierele tinerei generaţii, funcţionează la
turaţie maximă, cu rezultate vizibile. Ne merităm soarta? Probabil că DA! Toţi?
Cu siguranţă, NU. Dar, sîntem solidari, nu e aşa? Doar sîntem o naţie, nu o
populaţie.
Revin la subiect.
Pînă în anul de graţie 1990, eu, tibi (şi ca mine toată populaţia
şi sper că întreaga naţia noastră),
am fost numai cetăţean român (unii ca Herta Muler, ştiu de ce). Începînd cu
anul de adevărată graţie 2007 (sper să nu greşesc) am devenit şi cetăţean
european. Aşa scrie pe paşaportul meu, şi ştiu ce drepturi am acum, drepturi la
care nici nu speram înainte. Nu mai
enumăr aceste drepturi pentru că este inutil: cine ştie, ştie, cine nu
vrea să ştie nici nu va înţelege vreodată, indiferent cine le va spune.
Aşa că: declar limpede că nu voi ceda dreptul meu de a fi un
cetăţean european, drept cîştigat cu greu, numai pentru că unii dintre
politicienii noştri aleşi de populaţie (nu de neam), încearcă să facă naţia de
ocară prin comportamentul lor, grobian.
Eu chiar mă simt cetăţean european, şi ştiu că am drepturi
de român integrat în lumea civilizată.
Voi credeţi altceva?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu