Garuda

“…observă un străin aşteptînd în mijlocul încăperii uriaşe. Curenţii de aer îl învăluiau, îl cercetau ca nişte tentacule, trimiţînd în juru-i vîrtejuri de praf. Fascicule de lumină pătau podeaua, venind dinspre ferestre şi dinspre breşele dintre cărămizi, dar nici-unul nu cădea direct pe siluetă. Pasarela de lemn scîrţîi foarte uşor sub greutatea lui Isaac. Silueta de jos ridică brusc privirea şi îşi aruncă pe spate gluga, cu mîinile prinse pe piept, apoi rămase nemişcată, ţintind în sus.

Isaac se holbă uimit.

Era un garuda.

Aproape că se împiedică pe scări, pipăind frenetic balustrada, incapabil să-şi ia privirea de la extraordinarul vizitator care îl aştepta. Ajunse la parter.

Garuda îl privi de sus. Fascinaţia lui Isaac îi învinse politeţea şi răspunse privindu-l drept în ochi.

Creatura se înălţa la mai mult de doi metri, gherele ameninţătoare ale picioarelor i se vedeau de sub manta. Stofa zdrenţuită atîrna pînă aproape de pămînt, acoperind întregul trup, ascunzînd detaliile fizionomiei şi  musculatura, cu excepţia capului. Acel chip impenetrabil de pasăre privi în jos către Isaac cu o expresie parcă poruncitoare. Ciocul foarte curbat aducea cu acela al unui vultur sau a unei bufniţe. Penele lucioase treceau subtil de la ocru la cenuşiu şi maroniu cu pete. Ochii negri adînci priveau într-ai lui, irisul fiind doar un punct abia distinct pe fondul întunecat. Figura garudei părea să aibă un rînjet etern, iar forma orbitelor îi dădeau o încruntare suverană.

Iar în spatele capului, sub pînza aspră, se profila silueta uriaşelor aripi strînse, promontorii de pene, piele şi os ce se întindeau mai bine de o jumătate de metru dincolo de umeri şi se curbau elegant una către cealaltă. Isaac nu văzuse niciodată de aproape un garuda cu aripile desfăcute, dar citise despre norii de praf pe care îi ridicau şi despre umbrele vaste pe care le aruncau peste pradă.

Ce faci aici, atît de departe de casă? Gîndi uimit Isaac. Uită-te la culoarea ta: vii din deşert. Trebuie să fi călătorit mult, mult de tot, tocmai din Cymek. Ce naiba faci aici, nenorocit impresionant? Aproape că aplecase capul cu evlavie dinaintea uriaşului prădător înainte de a-şi drege glasul şi a deschide gura.

- Pot să vă ajut cu ceva? “

# fragment din Staţia Pierzaniei / China Mieville #

Ce v-ar plăcea mai mult să fiţi: om-pasăre, sau om-amfibie ?