vineri, 30 mai 2014

Controverse

O istorie talmudică spune că o dată mai mulţi rabini erau angajaţi într-o controversă privitoare la interpretarea unui pasaj scripturar. Rabbi Eliezer făcea opinie separată, iar ceilalţi nu-l puteau convinge deloc, dar nici ei nu se lăsau convinşi. Atunci rabbi Eliezer îşi ridică braţele şi strigă la cer:
- Doamne, arată-ţi vrerea şi spune-ne de îndată cu glasul Tău cine dintre noi are dreptate!
Îndată, din cer răsună un glas de tunet:
- Rabbi Eliezer este cel care are dreptate!
Dar ceilalţi rabini interveniră şi spuseră:
- Doamne, ascultă-ne: Tu nouă ne-ai dat Legea, aşa-i?
- Da, vouă v-am dat-o.
- Te-ai legat apoi cu noi prin legămînt, atunci, demult, pe muntele Sinai, ca noi să împlinim Legea şi Tu să ne binecuvîntezi ca pe poporul Tău?
- M-am legat.
- Dar tot nouă Tu ne-ai dat şi libertatea să interpretăm Legea, potrivit cu mintea noastră şi ca, astfel, să cădem sau nu de acord între noi asupra interpretării ei. Greşim cumva?
- Nu, ci totul e adevărat, răspunse Domnul.
- Dacă totul e adevărat, Stăpîne al Lumii, mai vorbiră rabinii, atunci de ce îţi iei libertatea să intervii în controversele noastre? Căci s-a zis: „va decide majoritatea”!

Am cules această pildă din cartea lui Andrei Cornea, Miracolul  (pag 124) pentru că mi se pare potrivită situaţiei actuale cu unificarea partidelor. Fiecare şef al fiecărui partid se crede rabbi Eliezer şi niciunul dintre ei n-ar asculta nici măcar de bunul Dumnezeu. 

luni, 26 mai 2014

Postelectoral

Românii tocmai şi-au tras un mare, viguros şi hotărît, şut în cur.
Dacă în decembrie 1989 trupele spetznatz au avut un rol important în debarcarea lui Ceauşescu, acum, în 25 mai 2014,  nu mai este nevoie de ele.
Coloana a cincea funcţionează ireproşabil.
Hai SIKTIR Europa şi mU(i)E democraţiei au spus românii.
Brava naţie, eşti mîndră! Aferim!
Vorba poetului: de ce-aş fi trist? Nu mai sînt trist, nici resemnat.
Am devenit brusc, realist: mai ştiţi vorba aia înţeleaptă, asta-i naţia asta-i situaţia?
Fix asta E: nimeni nu le mai poate da românilor, mintea cea de pe urmă.
Pe lîngă bere, românii nu mai au nevoie nici măcar de mititeii lui almanahe care este.
Acum se mulţumesc pe lîngă bere, cu papuci.

Papucii care să-i readucă unde le este locul: ştiţi unde le este locul aşa că nu insist. 

luni, 19 mai 2014

Mergeţi la vot

Nu mă mai sperie de multă vreme baubaul vehiculat de unii propagandişti de partid care ne îndeamnă să votăm răul cel mai mic. Am mai spus: răul este rău pur şi simplu.
De fapt, n-am fost niciodată speriat de perspectiva răului cel mai mic.
Am fost etichetat cu mulţi ani urmă ca fiind parte din „corul îngerilor” care nu pricep/e că politica este făcută de oameni reali, oameni cu bune şi cu rele, oameni cu defecte şi cu calităţi. Aşa este: politicienii sunt emanaţia votului dat de oamenii care au aşteptări de la aleşii lor. Oameni care-şi aleg  oamenii care să-i conducă.
Îndemnul meu către voi, cititorii modestului meu blog, este: mergeţi la vot!
Hai să vă spun pe scurt de ce cred eu că trebuie să mergem cu toţii, la vot.
-         mă enervează statisticile mincinoase
-         mă enervează şi mai mult decît statisticile, sondajele şi mai mincinoase
-         mă enervează faptul că-s tratat ca o simplă cifră statistică în calculele partidelor.
Acum.  Mi se pare limpede că dacă nu mai vrem să fim trataţi ca simple cifre statistice de indiferent ce partid face această mişelie, este imperios necesar să ieşim la vot şi să ne exprimăm preferinţa politică. Nu contează cu cine votaţi? Cum să nu conteze? Contează enorm! Dar şi mai important este să mergeţi la vot.
Numai dacă mergeţi la vot putem să aflăm pe viu, cu cifre mult mai apropiate de real, care şi ce vrea de la viaţa pe care o avem în prezent şi mai ales, pentru viaţa copiilor noştri.
Numai dacă mergeţi la vot putem spulbera calculele partidelor.
Repet: votaţi orice doriţi daaaar, mergeţi la vot!
Ps. N-am de gînd să insist prea mult pe această temă dar, alegerile pentru Parlamentul European sunt mult mai importante decît par; fie şi numai pentru că legislaţia europeană are precădere asupra legislaţiei fiecărui stat membru al UE.

Aşadar, mergeţi la vot

vineri, 16 mai 2014

Dilemă

Mă tot întreabă zucărbergu’ * ce este în mintea mea.
Ce să spun? Că mă frămîntă prea multe lucruri pe care nu ştiu de ce-ar mai fi util să le împărtăşesc şi altora?
Mă gîndesc de exemplu, la sloganul electoral axat pe ideea că ar trebui să fim mîndri că suntem români. Trec peste stupizenia aceasta demontată magistral de domnul Pleşu şi mă întreb: ce merit am eu că m-am născut în această ţară? Ce vină am că nu m-am născut într-o ţară mai normală? Să fiu bucuros că nu m-am născut într-o ţară dintr-o zonă geografică în care ideea de acces liber la orice, este o utopie? Nu ştiu ce să spun; aici m-am născut şi probabil că aici voi muri, adăugîndu-mă neamului meu, cu bunele şi cu relele mele, la bunele şi relele neamului meu.
Desigur, n-am de gînd să-mi neg originile şi nu mă sfiesc să afirm tare şi răspicat oricui mă întreabă, că sînt român. Nu-mi neg originile şi-mi iubesc părinţii pe care mi i-a dat Dumnezeu. Îmi iubesc rudele, prietenii, colegii, cunoscuţii şi necunoscuţii din preajma mea şi a voastră, dragi concetăţeni.
Şi totuşi... mă şi vă întreb: ce este în mintea românilor care nu mai au scuza ocupaţiei sovietice din anii 1940, să-i voteze pe urmaşii celor care-au rupt în acei ani, coloana vertebrală a poporului român?
Ce  resorturi îi fac pe aceşti oameni, tineri sau bătrîni, să nu vadă şi să nu înţeleagă, în ce poziţie extraordinară este acum România, din toate punctele de vedere (economic, politic)   prin apartenenţa la NATO şi la UE?

Ce este în mintea mea? O imensă tristeţe. 
*Creatorul Face Book. 

vineri, 9 mai 2014

Pe scurt

Să fie limpede pentru oricine: eu votez, NU candidez. 
N-am fost membru de partid niciodată şi nici nu voi fi. 
Nu-s propagandist, nici postac. 
Spun doar uneori, ceea ce gîndesc la un moment dat şi atîta tot. 
Nu-s captiv dpdv electoral şi nici nu voi fi. 
Voi vota de fiecare dată aşa cum am făcut şi pînă acum, potrivit ofertei electorale şi nu neapărat o listă de partid sau un personaj politic anume. 
Din toate aceste puncte de vedere, poate puţine dar solide, voi vota la scrutinul pentru europarlamentare, FC. 
Acest partid vine cu nume noi, neîntinate de mocirla politică dîmboviţicană. 
Despre restul de partide şi de alianţe, m-am lămurit: fac totul pentru ei şi nimic pentru noi. 
Şi ca să fie şi mai limpede, reafirm: NU voi mai alege niciodată, răul cel mai mic. 
Nu există rău mai mare decît să crezi că răul cel mai mic este un rău digerabil, agreabil, sau la limită, un rău suportabil în comparaţie cu baubaul. 
Răul este rău şi cu asta am spus tot. 
Avem nevoie de o schimbare radicală în viaţa politică şi eu cred că FC ne poate oferi o variantă credibilă pe acest drum de reînnoire a societăţii noastre. 
Cam asta e.

miercuri, 7 mai 2014

Teofil

Pusesem punct acestui blog. O veste năpraznică m-a făcut să-mi reconsider poziţia: s-a stins un mare patriot, Teofil, pe numele său lumesc Ion (John) Herescu. Spirit enciclopedic, savant, autor, profesor universitar cu două doctorate, blogger recunoscut ca fiind extrem de valoros de foarte mulţi oameni de cultură.
De trei zile încoace, am fost plecat. Unde? În lumea tristeţii fără de margini şi o să mai rămîn o vreme acolo. Teofil a fost nu doar un prieten virtual extraordinar, a fost un mentor şi un îndrumător cultural şi spiritual pentru mulţi; pentru mine a fost un om deosebit în mod special şi nu voi spune de ce, acum. Va mai trece un timp pînă să-mi treacă nodul din gît şi va trebui să treacă un timp şi mai lung pînă cînd voi reuşi să-mi stăpînesc lacrimile.
Voi reveni. De ce? Simplu: pentru că abia acum am priceput ce mi-a spus Teofil, cînd am iniţiat acest blog: dacă ai început, continuă. E LEGE! ,