Prostie

Periculoşi cu adevărat sînt proştii care-s convinşi de adevărul prostiei lor şi au destulă autoritate în faţa proştilor veritabili, proşti care nu-s nici măcar vicleni.

MFC - casa din vis

E miercuri şi nu te-ai înscris la CARMEN?
Ce mai aştepţi?
E simplu: primeşti şi împărtăşeşti, imagini frumoase.

Casă de piatră noilor căsătoriţi! Happy WW!

Dacă...

Merită să citiţi măcar cîte ceva despre pastorul Wurmbrand, AICI

Viaţa

Dacă m-ai cunoaşte

Dacă mă găseşti în lumea virtuală şi-ţi place cum sînt, ai vrea să mă întîlneşti în lumea reală? Dacă m-ai cunoaşte în lumea reală, ai vrea să ştii cum sînt în adevărul meu? Precis ai reuşi să diseminezi între ideea ta despre mine şi realul care sînt eu? Te asigur că potrivit părerii mele, NU!

Sînt prezent în lumea virtuală de o bună bucată de timp. Probabil de vreo şapte ani, poate de mai multă vreme. Primul blog pe care am comentat, a fost blogul domnului Pătrăşconiu. Apoi, am avut onoarea de a comenta primul, pe blogul domnului Teofil. Am fost găzduit cu generozitate, pe blogul doamnei Nora cu vreo 40 de postări. Apoi, am hotărît să-mi fac şi eu, un blog propriu. Au trecut de atunci şi pînă acum, vreo trei ani. Între timp, am mai făcut un blog pe Blog-spot, blog denumit de mine  – blog de fugă - exasperat fiind la un moment dat, de toanele WP.

Am mai deschis o fereastră către lumea virtuală, prin F B. Şi încă una prin stumble-şi nu mai ştiu cum, fereastră pe care o neglijez constant, în pofida repetatelor apeluri ale adminilor acestei ferestre de comunicare cu lumea, de a o folosi.

Ce vreau să spun? Simplu spus, cam asta: nu cred cîtuşi de puţin că lumea virtuală va putea să înlocuiască vreodată, lumea reală. Nu cred că în spaţiul virtual, prieteniile de circumstanţă oricît de motiva(n)te ar fi, se pot substitui vieţii reale.

Am intrat de puţină vreme, cam de un an, în clubul psi. A fost pusă în discuţie posibilitatea întîlnirii în real a membrilor acestui club. Şi?

Tot de puţină vreme, mă înscriu constant în alte două cluburi: clubul doamnei CARMEN şi clubul domnului Costin Comba. Pot motiva dar, mă abţin.

Am fost tentat să particip şi la provocarea de azi a doamnei Pandhoraa. Mă abţin deşi subiectul propus, îmi place foarte, foarte. 

Am avut azi, 25 august 2012, încă o şansă extraordinară de a compara cele două lumi: lumea virtuală, vs lumea reală: am participat la o nuntă, nunta unui prieten care şi-a unit viaţa cu femeia care le va împlini destinul, amîndurora. Am comparat diversitatea umană în două ipostaze: nuntaşi reali pe de o parte, comunitate virtuală, pe de altă parte. Subiectul ar merita dezbătut dar nu relev decît un singur aspect: mult mai uşor intri în contact cu un necunoscut pe internet, decît la o întrunire la care presupunem că avem prieteni comuni, chiar dacă nu ne cunoaştem în mod direct!

Este a doua dată cînd aflu pe internet de plecarea unuia dintre internauţi. Tac pios în ceea ce ştiu numai din lumea virtuală despre plecarea din această lume, a lui Andy (RIP), soţul doamnei Rokssana, om pe care nu l-am cunoscut în real…

Se pot compara cele două ipostaze (virtual vs real)? Parcă nu-mi vine să cred.

Apoi. Am avut în decursul vremii, privilegiul de a cunoaşte în real din virtual, mai multe persoane. Dau numai două exemple: Doina şi Vero.

Şi mă întreb şi vă întreb: cît de mult ar fi diferită părerea ta despre mine, dacă m-ai cunoaşte în lumea reală?

Te pot asigura despre un singur lucru: lumea virtuală şterge sau măcar estompează, bariere care în lumea reală, sunt insurmontabile.

Iau drept martoră pe draga de Andreotti, care a afirmat limpede că ne iubim pur şi simplu, fără să aşteptăm nimic unul de la altul. 

Mama

O prietenă foarte bună de pe internet, doamna Gina, mi-a spus un adevăr care m-a luminat inclusiv pe mine, marele iubitor al femeii: cum poţi să exişti şi să nu iubeşti femeia? Sărut mîna dragă doamnă, pentru această formulă condensată care celebrează existenţa în toate corolarele sale de fiinţare.

Instinctul matern este motorul care mişcă lumea, indiferent ce vor spune adepţii – şi adeptele! ideii de macho. Inclusiv în lumea necuvîntătoarelor - credem noi, oamenii că-s necuvîntătoare, ha ha - instinctul matern este formidabil!

Mama este cea care ne aduce pe lume, mama este cea care ne învaţă în primii noştri ani de fiinţare ce este lumea şi cum trebuie să ne adaptăm ei, mama este cea care ne iubeşte necondiţionat şi veghează deseori cu preţul liniştii sale, la dezvoltarea noastră ulterioară. În faţa mamei rămînem copii, chiar şi dacă la rîndul nostru, avem deja copii.  

Nu contest rolul tatălui în această ecuaţie, nicidecum. Nici prin cap nu-mi trece să minimalizez rolul tatălui, începînd de la momentul curtării EL+EA, la iubirea lor, la dragostea lor, la conceperea noilor vieţi, la creşterea şi educarea fructului iubirii lor. Nici vorbă de aşa ceva! Şi nici măcar despre acest lucru nu doresc să discut aici şi acum. Mi se par destul de clare astfel de lucruri.

Am o altă durere: ce ne facem cu fetiţele care devin înainte de vreme, MAME? Ce-s aceste fetiţe care au cunoscut cu brutalitate ieşirea din ciclul normal de dezvoltare, fetiţe abuzate din diverse motive şi nu vreau să insist pe acest subiect. Chiar, nu vreau.

În momentul în care aceste păpuşi, devin purtătoare ale unor noi vieţi, după ce nasc, sunt mame, sau numai copii care s-au jucat prea adesea fără voia lor infantilă, de-a mama şi de-a tata? Aceste fetiţe care încă nu şi-au încheiat copilăria, adolescenţa, tinereţea şi nasc, pot să fie mame? Sau nu sunt decît copii care au nascut copii? Ce sunt aceste fetiţe care iată, de multe ori nu depăşesc o duzină de ani din existenţa  lor? MAME? 

Socializare

Nu exagerăm?

LIP - Andreea Gheorghiu

Sursa imagine http://andreeagheorghiuart.wordpress.com/
Mai multe despre Life in Pictures, la Costin Comba.

Zîmbiţi vă rog!

Dragi politisti! va anunta ca un cauciuc de-al masinii mele costa mai putin decat amenda voastra !
De aceea, am placerea sa vi-l cedez !
Cordial, al D-voastra .... 

Carpe diem

.

O zi minunată! Ţuc şi hug.

Test

Nu e prea complicat: mai întîi priveşti, apoi închizi ochii, apoi te prinzi. Încerci?

OZN?

Imagini transmise de robotul Curiosity de pe Marte

Credeţi în OZN?

Andrei Pleşu

Auto caracterizare:

„Citesc cu plăcere, îmi plac ideile și îl caut pe Dumnezeu. Dar îmi plac și cîrnații de Pleșcoi, bufoneriile crude, brînzeturile răscoapte, cheful, hetaira, romanța. Sunt, hélas, lacom, echivoc, ușor de atras spre lejerități de tot soiul… Asta e, vreau-nu-vreau, “rețeta” mea existențială, tensiunea primejdioasă a destinului meu. (…) Cine – atribuindu-mi perfecțiuni geometrice – e dezamăgit să-mi vadă ridurile, și-a creat un interlocutor fals și nu am de gînd să încurajez o asemenea anomalie ”

La mulţi ani! Maestre.

WW - Pod

Cel mai frumos pod din lume, Japonia

- click pentru mărire -
Ce spui? Nu spui nimic?
Înscrie-te la CARMEN în miercurea fără cuvinte.

CCR, azi

Nu cred că vom avea o decizie fermă azi, din partea CCR.

Părerea mea este că cei nouă judecători de la CCR fie vor amîna decizia, fie vor da o rezoluţie prin care vor transfera parlamentului, decizia finală.

Dacă judecătorii de la CCR ar fi vrut să decidă nu să prelungească suspansul, ar fi făcut acest lucru imediat după ce BEC a publicat rezultatul referendumului.

Nu vreau să spun mai mult. N-are nici-un rost…

Întreb numai pe cei care vor să răspundă, dacă autorul unui articol excelent, este exagerat de optimist.

Articolul, foarte elaborat, poate fi citit AICI.

Vă rog să-l citiţi, chiar dacă nu comentaţi. Merită!

Mama

Alte exemple de mame, la clubul psi

LIP - Solidaritate

E duminică şi nu te-ai înscris la Costin ? Ce mai aştepţi?

Pe stradă e doar parfum de pustiu,
În clipa de noapte târzie.

Bătrân, felinarul, aşa cum îl ştiu,
Arunc-o lumină sălcie.

Bătrân şi dulăul, dar latră,

Cu ochii la cornul de lună.

Pisica se-ntinde pe vatră,

Şi miaună scurt, de nebună.

Bătrână şi tu, stai la geam,

Fără de somn babă tristă.

Loveşte-n fereastră un ram -

Şi iar n-ai batistă…

De ce plângi, femeie ticnită,
În vreme ce dorm în patul comun?
Îmi eşti, în sfârşit, singura iubită,
Doar moartea-ţi mai e rivală acum…

Poezie de Ana Veronica Mircea

Duminică plăcută!

Doar – o altă psi-duzină

Prin mângâieri repetate cu dalta, un sculptor venit din cine ştie ce soi de mlaştini de nelinişte,  - adevărat menestrel al formei pure - ce are în minte o mândră statuie, ne arată cum poate metamorfoza cu mâini dibace, marmura, înlăturând marginea sa de praf maculat, apoi, pentru că tot a început culesul viilor, poate savura liniştit, mustul noilor boabe de soare adunat în ciorchinii care au adunat temeinic, murmurul noilor beţii.

"Când am plecat de AICI, v-am lăsat saraci si prosti, IAR când am venit, v-am găsit Si Mai saraci si prosti''.  Constantin Brâncuşi. 

- - -
Vă invit cu drag, la clubul psi. 

???

Voi ce părere aveţi?

Tudor Gheorghe

Caror cruci si caror Dumnezei
Mi-i varsa sangele-n cutite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plang cu glasuri ragusite?
Pentru care flori de brebenei
Cucii plang cu glasuri ragusite?

Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

Pentru care dimineti tarzii
Cade ceata care ma-mpresoara?
Care sfert de lacrimi viorii
Amageste dorul si-l omoara?
Care sfert de lacrimi viorii
Amageste dorul si-l omoara?

Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

Numai lacrimeaza nici un sfant
Si s-a sters vopseaua din icoane.
Seceta domneste pe pamant
Si soparlele se cred igoane.
Seceta domneste pe pamant
Si soparlele se cred igoane.

Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

Au facut copiii nostri dinti
Musca din bunici si din parinti
Musca din vazduh si din pamant
Musca si din mortii din mormant.

La Saray, ca la saray

După ce-am bloguit dimineaţă puţintel şi am dat o scurtă raită pe la biserică, am mers la Cora să-mi cumpăr o nouă telecomandă că aia veche, funcţionează numai dacă o trîntesc de-i sar butoanele şi am început să mă satur de ea. Pas de cumpără aşa ceva, dacă nu-ţi faci plinul căruciorului de tîrguieli. Cozile de la casele de marcat, m-au convins că biata mea telecomandă, va mai avea parte de trînteli pînă să o schimb. Cum avem două televizoare în cele două camere, această achiziţie poate să mai aştepte. Măcar pînă mîine. Boooon.

Cum în ultima vreme nu prea am mai ieşit la vreo crîşmioară, am decis împreună cu draga de EA, că-n asfel de zi de sărbătoare, bucătăreala acasă nu este chiar prima prioritate. Şi cum hapi m-a lăsat cu gura lăcrimînd după ce-am văzut pe blogul său bunătăţi peste bunătăţi, m-am hotărît să caut ceva cît de cît, asemănător. Pe scurt, am nimerit în aşa-zisul centru istoric al bucureştilor, păstorit de premarele opărescu.

Şi uite cum am nimerit la un restaurant turcesc (aş fi preferat unul libanez dar, asta e: cînd nu ai ochi negri, săruţi şi albaştri  ) . Restaurantul este în imediata apropiere a Băncii Naţionale de pe Lipscani şi se numeşte Saray (palat pentru cine nu ştie). O surpriză plăcută, este că meniul – în română şi în engleză – descrie cu talent istoria cîtorva preparate, cum şi din ce sunt alcătuite, iar personalul este destul de bine instruit să-ţi oferă amănunte despre bucatele – nenumărate – din listă.

După ce-am consultat lista, am ales: meze tabagi, mercimek corbaşi, adana kebap + fisticli baklava ca desert. Asezonate cu vinul casei servit la carafă, vin excelent dar nu cu mari pretenţii.

Am vorbit şi nu ştiţi ce spun? Detaliez.: mercimek corbaşi este o delicioasă supă-cremă de linte, menţionată inclusiv în VT, adana kebapeste un soi de combinaţie de tocătură de carne de vită şi de oaie prezentată pe un platou sub forma unui cîrnat fără piele, înconjurat de orez turcesc (probabil un soi de cuş-cuş) şi de varză crudă feliată mărunt, iar despre baklavaua cu fistic presupun că nu trebuie să detaliez prea mult. Am lăsat la urmă, meze tabagi. Aceasta este o combinaţie de salate, şapte la numărul lor, care mai de care mai gustoase: pastă de ardei tocaţi, iaurt cu verdeţuri în două variante, roşii cu mărar, fasole verde, humus – din năut -, şi un soi de zacuscă. Buneee! 

Pont: meze tabagi şi adana kebap sunt în porţii generoase şi nu trebuie să comandaţi pentru fiecare mesean. Un platou din fiecare este suficient pentru două-trei persoane; cereţi farfurii separate şi vi se vor da!

Dacă aveţi prilejul să ajungeţi pe acolo, nu trebuie să ezitaţi: intraţi şi le-ncercaţi. Nici scump nu e: cam 60 de ron de căciulă. Afiyet olsum! Adică, poftă bună!

MFC- Adormirea Maicii Domnului

Miercurea, admirăm minunăţiile reunite la CARMEN

Happy WW!

 

Am avut şansa de a vizita Muntele Măslinilor. Dacă vrei o scurtă relatare de la faţa locului, o poţi citi AICI

Dacă...

Să nu uitaţi:

Noapte bună, dragi cititori tăcuţi. Mai e şi mîine o zi.

Pentru ultima oară

Greu de acceptat acest concept. Foarte greu. „Nu există poziţie de şah-mat în viaţă, cu excepţia morţii” a spus H.R. Patapiavici, într-una dintre cărţile sale.

Cred că are mare dreptate şi nu doar pentru că nu face decît să reia în altă formă, o sintagmă a marelui filosof, Constantin Noica: „locul în care ai căzut, nu este decît locul din care dacă eşti OM, te ridici şi mergi mai departe.”

Adică, nici-o înfrîngere nu este definitivă, pentru că există inclusiv posibilitatea de reabilitare postumă, a celor nedreptăţiţi, antum.

Şi ca să ne destindem puţin, amintesc şi vorba lui M. Twain: „să te laşi de fumat, este cel mai simplu lucru din lume; eu am reuşit de cel puţin o sută de ori.” 

Aşa că, (ne) putem întreba cu lejeritate: ce este sau poate fi pentru ultima oară (în viaţă)? Teoretic, aproape nimic. Dar vorba lui Arghezi: „şi totuşi…”

Sigur că mai toţi ne spunem uneori: este pentru ultima oară cînd ( am făcut ceva, am văzut ceva, am gîndit ceva, am vrut ceva, am acceptat un compromis, etcaetera). Reuşim? Nu ştiu! Această întrebare, nu are un răspuns general valabil, deci fiecare dintre noi răspunde sau nu,  cum  şi mai ales dacă, aşa crede de cuviinţă. Bon. Concret deşi foarte pe scurt, zic:

- atunci cînd m-am îndrăgostit prima dată, am crezut că este şi pentru ultima oară; m-am înşelat.

- atunci cînd am înţeles că durerea, suferinţa sau tristeţea pe care le-am încercat prima dată, mă vor blinda şi vor fi fiecare dintre acestea,pentru ultima oară; m-am înşelat.

- atunci cînd am văzut prima dată Veneţia, am crezut că este şi pentru ultima oară; m-am înşelat.

- atunci cînd am acceptat un compromis pentru prima dată, am crezut că va fi şi pentru ultima oară; m-am înşelat.

Ar mai fi de spus cîte ceva. Mă abţin. Dar. Probabil că este pentru ultima oară, cînd voi mai dezvălui ceva pe acest blog, despre sufletul şi felul meu de a fi. Sper să nu mă înşel. Mai ales că „oară” înseamnă şi „găină” şi nu mă văd deloc fugind după sau pentru ultima oară. 

Erosul

... fiind un instrument care ajută la parcurgerea treptelor inteligibile ce-l despart pe Dumnezeu de creaturile lui, ar fi de negîndit să tratăm subiectul iubirii fără să ne ocupăm mai întîi de ontologie. Pe de altă parte, omul ocupînd între creaturi o poziţie privilegiată, este singurul care rezumă în sine însuşi toate nivelurile cosmosului, de la dumnezeu pînă la Materie. De aceea şi este singura fiinţă capabilă să urce pînă la capăt scara creaturală ce se pierde în luminile invizibile.

Ioan Petru Culianu - Eros şi magie în renaştere. 1484 – Polirom – 2011 – p. 87. 

Cum rămîne cu dragostea necondiţionată a prietenilor noştri necuvîntători?

Adevăr simplu

LIP = Costin Comba şi prietenii

Duminică frumoasă!

Oameni

LINIŞTEA E ALTCEVA

Liniştea e altceva, de aceea
nu mai vreau să scriu poezie, aproape
nu mai vreau să scriu deloc
vreau numai să rămân pe hârtie, ca amintirea unui toc
din acela din care cerneala curgea limpede, liniştitoare şi hârtia
semăna cu pielea mea de copil şi cerneala avea altă culoare 
care îmi popula obrajii şi nasul şi mama şi tata tineri râdeau
strigând dupa mine, nu mai sta atât

timp suspendată în lumină ca într-un scrânciob
agăţat de cer că o să te doară braţul
şi nu o să înţelegi niciodată 
că cerneala are altă culoare
şi că liniştea e altceva

Anca Mizumschi http://www.facebook.com/anca.mizumschi 

Şeicaru

Iubita mea, să ne-aruncăm în valuri, ne îndemna un monstru sacru al muzicii româneşti, Vasile Şeicaru, unul dintre marii noştri folkişti care a făcut parte dintr-un evantai de muzicieni de seamă, în vremurile de care îmi aduc aminte cu, şi fără duioşie. Vremuri alambicate, aşa cum au fost atunci, sunt acum şi vor fi întotdeauna. Chiar dacă nu înţelegem pe deplin, trăim într-un malaxor de mârşăvie politică în care ţinta politicienilor este capul cu care încă mai gîndim. Capul, verticalitatea şi eventual inteligenţa, celor care încă mai gîndim. Cei care încă mai au memorie. Nimic nu-i va opri pe aceşti nemernici dacă noi, oamenii direct afectaţi, în loc să NU ne comportăm în mod hm, tâmp deci permisiv, ne vom complace într-un murmur individual nesemnificativ. Dacă acestor indivizi, noi le vom acorda asistenţă pasivă, ei ne vor arunca fără pic de scrupul în valurile stîrnite de ei, şi ne vom îneca în promisiunile lor.  

Duc în premieră această postare, la clubul psi. 

In sara asta

Truism

Foaie verde lobodă

Ai ceva DE SPUS?

Perfect actual

Ai ceva de spus?

Validatorii puciului

.

Lecţia de engleză

.

.

MFC - puterea

Miercuri, zi plină de imagini la CARMEN

Happy WW!

Limpede

Guvernul Ponta 2 a hotărît: dacă ambasadorul SUA a provocat demisia tovarăşilor miniştri  Rus şi Dobre, dacă doamna Redig a reacţionat rapid la cea de a doua  atenţionare a CCR către Comisia de la Veneţia, ne vom retrage în ultima noastră redută: tergiversarea.

Vacanţa celor mai chiulangii oameni de pe teritoriul dragei noastre ţări, adică parlamentarii, va fi prelungită pe timp nedefinit. – de fapt, pînă după 31 august – prin neconvocarea celor două camere reunite.

Iar în momentul în care aleşii noştri dragi se vor reuni în septembrie anul acesta, vor amîna la nesfîrşit hotărîrea CCR care nu poate avea alt deznodămînt, decît reinstalarea preşedintelui ales şi suspendat abuziv.

Limpede? 

Întrebare

Ce dovezi mai vor susţinătorii usl pentru a se convinge că lumea civilizată nu mai poate fi minţită?

Interpretul dorinţelor arzătoare

Misticul sufit Ibn’Arabî din Murcia, în 1201, compune un Dîwân dedicat lui Nezâm, fiica nobilului imam de origine iraniană Zâhir ibn Rostam.

„Or, acel şeic avea o fată, o adolescentă zveltă care înlănţuia privirile oricui se uita la ea şi a cărei singură prezenţă era podoaba adunărilor şi uimea pînă la stupoare pe oricine o contempla. Numele ei era Nezîm (Armonia) şi era supranumită „Ochiul soarelui şi al frumuseţii”(ayn al-Shams wa’l-Bahâ). Învăţată şi pioasă, avînd experienţa vieţii spirituale şi mistice, ea personifica venerabila vechime a întregului pămînt sfînt (Mecca şi Medina) şi tinereţea ingenuă a marii cetăţi credincioase profetului (Mecca cerească). Magia privirii, graţia conversaţiei erau o asemenea încîntare încît, de i se întîmpla să fie prolixă, vorba-i curgea ca un isvor; concisă, era o minune de elocinţă. Vorbăreaţă, era limpede şi transparentă (...). de n-ar exista suflete meschine, gata de scandal şi de vorbe rele, aş comenta aici frumuseţile cu care Dumnezeu a înzestrat-o la trup şi la suflet deopotrivă, care suflet îi era o grădină de generozitate (...). pe vremea cînd o frecventam, observam cu grijă darurile nobile ce-i împodobeau făptura, pe lîngă ceea ce-i adăuga societatea mătuţii şi a tatălui ei. Am luat-o atunci ca tip de inspiraţie a poemelor conţinute în cartea de faţă şi care sînt poeme de dragoste, compuse din fraze elegante şi blînde, deşi n-am izbutit să exprim nici măcar o parte din emoţia pe care sufletul meu o încerca şi pe care frecventarea acestei tinere fete o deştepta în inima mea, nicio din iubirea generoasă pe care o resimţeam, nici din amintirea lăsată în memoria mea de prietenia-i nedezminţită, nici din ceea ce erau graţia spiritului şi pudoarea umbletului ei, de vreme ce ea este obiectul căutării (Quete) şi nădejdile mele, fecioara Prea-Curată (al Adkrâ al-batul). Am izbutit totuşi să pun în versuri unele gînduri ale nostalgiei mele, oferite aici ca daruri şi ca obiecte de preţ. Mi-am lăsat sufletul îndrăgostit să se rotească limpede, am voit să sugerez cît de profund era simţămîntul pe care l-am încercat, cît de adînc chinul ce m-a zbuciumat în acea vreme acum trecută şi ce părere de rău mă mai străbate încă la amintirea nobilei prezenţe a acestei tinere.”

Fragment din cartea lui I.P. Culianu, Eros şi magie în renaştere. 1484.

Ce părere ai? S-a schimbat ceva?

Schimbarea la faţă

„Și după șase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și i-a dus într-un munte înalt, de o parte. Și S-a schimbat la față, înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El. Și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise una, și lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L". Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte. Și Iisus S-a apropiat de ei, și, atingându-i, le-a zis: Sculați-vă și nu vă temeți. Și, ridicându-și ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Și pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneți ceea ce ați văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morți.” (Wikipedia)
Mai mult la Creştin ortodox 

O scurtă relatare de la faţa locului AICI. 

Poveste în zori

Diferenţa de fus orar - sau oră oficială -  dintre România şi Canada este de vreo şapte ore.

Se întîmplă uneori, ca în jurul amiezii din România să ascult cîte o poveste în zori. Poveste  venită din Canada. Nici acolo nu umblă bunăstarea căutînd cu lumînarea oameni dispuşi să o primescă fără efort. Ba, chiar dimpotrivă. Sînt şi acolo orgolii, lupte cu mijloace nu tocmai fair, sînt şi acolo nedreptăţi, lupte politice, grozăvii. Nici acolo comunitatea românească nu este tocmai unită. Totuşi acolo, lucrurile se petrec într-un cadru legal şi respectă un minim de norme sociale pe care nimeni nu concepe să le încalce. Cu atît mai greu este de înţeles pentru românii care trăiesc acolo, ceea ce se petrece acum în România. O parte dintre canadienii neaoşi, au început să-i privească pe români cu stupoare întrebîndu-se dacă aceştia chiar vin dintr-o ţară europeană, o ţară membră UE şi NATO. Povestea pe care am primit-o astăzi în zori a fost extrem de simplă şi s-a redus la o singură întrebare: tati şi mami – ne-a întrebat fiul nostru – nu cumva este cazul să vă luaţi bilete de avion şi să plecaţi de acolo cîtă vreme încă se mai poate? Noi am răspuns că nu, încă nu este cazul. Încă NU! Voi ce credeţi? A venit această vreme?

Referinţă : 

http://tiberiuorasanu.wordpress.com/2010/01/22/cadou-de-la-fiul-meu/

Bodaproste

 M-am uitat lung la balaurul cu cojoc mitos.
      - Mi-e frig, mi-a spus.
      I-am întins o para.
      - Cumpara-ti foc!
      - Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu mâna mea stânga.
      - Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
      S-a strâmbat.
      - Esti fraier! Da' vino cu mine!
      Nu eram fraier. La ce e bun un bodaproste?!
      Ne-am dus la taraba ghebosului. Balaurul i-a întins paraua.
      - Foc! a cerut.
      Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
      El a zâmbit. Si i s-au rumenit solzii. 
      - Asa da! a spus.
      Si din nara dreapta i-a tâsnit o flacara.
      Pe urma si-a scos cojocul si mi l-a dat mie.
      - Asta nu mai îmi trebuie. Asta e ALTCEVA. E pentru tine.
      L-am luat cu ciuda. Nici mie nu-mi trebuia. Dar era ALTCEVA. Îl cerusem.
      Am plecat suparat.
      Si m-am uitat lung la uriasul cu cearcane.
      - Sunt istovit, mi-a spus.
      I-am întins o para.
      - Cumpara-ti putere!
      - Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu mâna mea dreapta.
      Cu stânga tineam cojocul.
      - Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
      A ridicat din umeri.
      - Esti prost. Da' vino cu mine!
      Nu eram prost. Doar n-avea cum sa-mi dea cearcanele!
      Ne-am dus la taraba ghebosului. Uriasul i-a întins paraua.
      - Putere! a cerut.
      Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
      El a zâmbit. Si i s-au limpezit ochii. 
      - Asa da! a spus.
      Si a smuls trei scânduri din taraba ghebosului. Le-a strâmbat si mi le-a dat mie.
      - Astea sunt ALTCEVA. Sunt pentru tine.
      Le-am luat cu ciuda. Nu-mi trebuiau. Dar erau ALTCEVA. Le cerusem.
      - Hotule! a strigat ghebosul.
      La urias a strigat. Dar ala i-a aratat pumnul.
      - El e hotu'! a strigat ghebosul.
      Si m-a aratat pe mine.
      - Platesc! am spus eu.
      Si i-am dat cojocul. 
      Ghebosul l-a luat. Iar balaurul care cumparase foc a început sa râda.
      Pe urma a stranutat înspre scânduri si toate s-au facut scrum.
      Si mi-a fost ciuda.
      Am plecat suparat.
      Si m-am uitat lung la vrajitoarea cu ochi rosii.
      - Sunt rea, mi-a spus.
      I-am întins o para.
      - Cumpara-ti bunatate!
      - Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu amândoua mâinile.
      - Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
      Si-a scuipat în sân.
      - Esti nebun. Da' vino cu mine!
      Nu eram nebun. O tineam pe-a mea. Atât.
      Ne-am dus la taraba ghebosului. Vrajitoarea i-a întins paraua.
      - Bunatate! a cerut.
      Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
      Ea a zâmbit. Printre lacrimi. Din ochii ei albastri.
      - Asa da! a spus. 
      Si si-a sters lacrimile. Si i-au ramas în mâini margaritare. 
      Si mi le-a dat mie.
      - Astea sunt ALTCEVA. Sunt pentru tine.
      Le-am luat. Erau ALTCEVA. M-am bucurat ca le capatasem..
      Dar uriasul care cumparase putere mi le-a strâns între degete. 
      S-au sfarâmat toate. Si pulberea mi-a cazut în palme.
      Era stravezie. Si mi-a fost ciuda ca numai cu ea ramasesem.
      Am plecat suparat.
      Si m-am uitat lung la omul cu obraji supti.
      - Mi-e foame, mi-a spus.
      I-am dat o para.
      - Cumpara-ti pâine!
      Pe urma mi-am privit palmele. 
      Când scosesem paraua pierdusem pulberea stravezie!
      Si n-am apucat sa astup gura omului. Si el a apucat sa zica:
      - Bodaproste!
      Si am plecat cu mâinile goale. 
      Si nu mi-a fost ciuda.
      Aveam sufletul plin... De margaritare!
     

© Copyright Ana Veronica Mircea

http://anaveronica.wordpress.com/2012/08/04/duzina-de-cuvinte-bodaproste/#comment-6163

Life in pictures - fierbinte

LIP după o idee a lui Costin Comba

Sursa foto Mirela Zen

C. C. R.

Risc o previziune despre care sper să nu se împlinească: ccr se va spăla pe mîini şi va transfera Parlamentului decizia finală în privinţa validării rezultatelor referendumului pentru demiterea preşedintelui.

Parlament care nu va ezita să-şi încununeze lovitura de stat prin demiterea  preşedintelui ales în mod legitim şi suspendat în mod cu totul arbitrar.

Ca urmare a acetor acţiuni iresponsabile iniţiate de politicieni pe care nu mai vreau să-i cataloghez, România va pierde cea mai mare oportunitate de care s-a bucurat în toată istoria sa: apartenenţa la NATO şi la UE.

Această fereastră de oportunitate se va închide.

Cancelariile europene au dat suficiente semnale în acest sens.

Dragi compatrioţi, ne merităm soarta.

Referinţă http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/la-curtea-constitutionala-se-falsifica-hotarari-n-folosul-usl-272647.html

Haiku-cerc duzinal

Cum se face un haiku-cerc duzinal? Iată:

se iau douăsprezece cuvinte vrăjite de psi, şi se alcătuieşte cîte-o strofă de trei versuri după tipicul haiku: cinci, şapte, cinci silabe.

Fiecare strofă începe cu unul dintre  aceste cuvinte menţionat cu litere subliniate şi conţine alt cuvînt dintre cele propuse menţionat cu litere italice.

Ultima strofă începe cu ultimul cuvînt şi are în interior primul cuvînt. Simplu?

- – -

Mărgăritare

sclipind rece-n lumină

pandant palid: nea.

Rece flacără

arzînd de vină stă-n miez

de lut: e păcat?

Miez de lacrimă

tăiată în două e

jumătate om.

Jumătate tu

jumătate eu sigur

formăm un nesaţ.

Nesaţ de amor

întreaga noapte un trup

cîntăm unison.

Întreaga noastră

iubire umbră goală

orgie-n eter.

Goală de gînduri

e sigur inima mea

cînd nu eşti în ea.

Sigur şi neclar

rămîne-va o urmă

din vis nemurit.

Urmă vuind clar

de gemetele celor

ce mor prăduind.

Prăduind amor

umbră de nelegiuit

rămîi împietrit.

Umbra privirii

lunecă-n umeri la sîn

cu vii străluciri.

Umeri şi sîni dalbi

şir de mărgăritare

lucind infinit.

Apel MRU

Decizia din 2 august a.c. a Curţii Constituţionale – de a amâna luarea unei decizii în privinţa validării referendumului din 29 iulie ca urmare a informaţiilor contradictorii emise de autorităţile statului cu privire la numărul cetăţenilor cu drept de vot -  îmi prilejuieşte următoarele trei reflecţii.

Mai întâi, dacă până acum USL a schimbat neobosit regulile jocului în timpul jocului, iată că alianţa social-liberală a trecut la un nivel superior : schimbarea regulilor jocului după terminarea jocului. Reţeta o ştim de acum cu toţii : demarezi un proces (referendum) cu un număr de alegători înregistraţi pe listele permanente (peste 18 milioane), cifră asumată de instituţiile statului român (MAI), ca după terminarea procesului , nemulţumit de rezultatele sale, să conteşti această cifră şi deci aceste rezultate, târând şi instituţiile statului în acest demers dubios. Din punct de vedere strict juridic, nu poţi termina un referendum cu un număr de persoane cu drept de vot diferit de cel cu care l-ai inceput. Or, cifra de inceput este cea indicată în două rânduri de MAI: aproape 18,3 milioane.

În al doilea rând, din ce s-a intamplat ieri mai înţeleg că nu mai avem stat. Din două una: ori ce au transmis ieri Curţii autorităţile statului e adevărat şi atunci aceste autorităţi nu sunt capabile să numere câţi cetăţeni cu drept de vot există în ţară, ori ce au transmis este fals şi atunci aceste instituţii s-au lăsat antrenate în jocul politic murdar al USL. În ambele cazuri, vorbim de disoluţia statului: un stat care este incapabil să ştie câţi cetăţeni cu drept de vot îl formează sau care se lasă deformat sub presiunea politică pâna la a deforma şi răspunsurile la cele mai elementare întrebari (câţi suntem?) este un stat care a încetat să existe.

În fine, ce s-a intamplat ieri poate fi înţeles printr-o analogie simplă. Să ne imaginăm că într-un meci de fotbal gazda, echipa organizatoare trebuie neapărat să înscrie un gol pentru a câştiga şi a merge mai departe. Eşuează lamentabil, singura ocazie fiind în ultimul minut de joc un sut leşinat care se opreşte la 1 metru de poarta adversă. Imediat după fluierul final, echipa organizatoare se năpusteşte asupra arbitrilor vociferând că poarta la care a a jucat echipa oaspete în repriza a doua este plasată cu 5 metri mai departe decât ar trebui şi că deci şutul acela a fost de fapt gol. Arbitrii dau să râdă, dar tribunele urlă, oficialul Federaţiei de fotbal spune că într-adevăr este ceva ciudat cu poarta aceea, în timp ce Federaţia însăşi trimite iute un fax prin care informează că nu poate garanta că linia de fund şi poarta în cauză se încadrează în parametrii ceruţi.

Vi se pare absurd, neverosimil, kafkian? De bună seamă, dar nu altceva s-a întâmplat zilele acestea. Supuşi presiunii crescânde, arbitrilor nu li s-a mai părut atât de evident că decizia legal-corectă (echipa gazdă a pierdut) este cea bună. În acelaşi timp, nu au vrut să intre în hora absurdului (să anuleze meciul sau să declare echipa gazdă câştigătoare), aşa că au decis amânarea oricărei decizii. În ultimă instanţă, ce a făcut ieri Curtea a fost să ţină întrucatva oglinda mediului politic şi autorităţilor statului “fraudate” politic: ne daţi intenţionat haos (politic)? Vi-l trimitem înapoi până limpeziţi situaţia.

 

Haiku

din cer plumburiu

stelele cad luminînd

covor de omăt

Puciul a reuşit

CCR amînă decizia privind referendumul pînă pe 12 Septembrie.

Crin Antenescu rămîne preşedinte interimar deşi nu are certificat ORNISS, la CSAT participă miniştri (interne, externe, apărare) care de asemenea au acces la secrete de stat deşi nu sunt abilitaţi prin lege.

În acest timp, domnul Prim Ministru este invitatul preşedintelui interimar la Neptun, unde îşi exercită competenţa la plajă şi la piscină, deşi la Bucureşti a venit delagaţia FMI.

Mi-nu-nat!!!

BLOGUL ZILEI : 

http://theophylepoliteia.wordpress.com/2012/08/02/ccr-in-vacanta-romania-in-asteptare/

MFC - puţină răcoare

Dacă e miercuri, mergem voioşi la clubul CARMEN
Vă propun Matterhorn văzut de mine de pe Rothorn

HappyWW!