duminică, 30 noiembrie 2014

Magicianul . Bourani

Avem noi oamenii uneori, trufii de genul: eu sînt stăpînul destinului meu. Eu şi numai eu stabilesc coordonatele vieţii mele. Eu şi numai eu aleg ce să fac în viaţa mea, eu şi numai eu stabilesc cine intră în viaţa mea şi pentru cîtă vreme, eu şi numai eu stabilesc cine iese din peisajul vieţii mele, cînd vreau, EU!
Interesant punct de vedere dar, numai parţial adevărat; e plină istoria de eroi de telenovelă, e plină istoria de eroi adevăraţi, e plină istoria şi de indivizi eşuaţi în sosul neputinţei lor. E plină literatura de cărţi care zugrăvesc astfel de personaje.  
Numai că de prea multe ori viaţa ne trăieşte pe noi, nu noi ne trăim viaţa. De prea multe ori viaţa ne este decisiv influenţată de întîmplări banale (?) cum ar fi, de exemplu, locul şi timpul în care apărem pe lume (ţară, familie, etc), educaţia pe care o primim (sau nu),  sau, de ce nu? căutarea unui loc de muncă potrivit aptitudinilor noastre. Apropo: cred că este incorect spus: loc de muncă. Cred că ar trebui să înlocuim această sintagmă cu: loc în care acceptaţi fiind, facem parte din concertul epocii în care trăim, la nivel strict teritorial, cu posibile deschideri către întreaga lume.
Cam pe aici este şi Nicolas, personajul (aparent principal) din această splendidă carte, Magicianul. Numai că el, Nicolas, este prea tînăr ca să poată înţelege ce i se întîmplă. Este prea tînăr ca să înţeleagă de la început, ce festă i-a jucat soarta, cînd a acceptat postul de profesor la o şcoală oarecare, dintr-o ţară oarecare, pe o insulă aparent insignifiantă din arhipelagul grecesc, micuţa insulă, Bourani.
El, donjuanul incapabil de o relaţie de durată, ins comod care nu dorea complicaţii fugind de o relaţie stabilă cu Alison, s-a văzut implicat într-un joc pe care nu-l putea controla, joc din care el, Nicolas, va ieşi în final, dacă nu învins, măcar trezit din aporie. Pînă sa iasă din aporie, Nicolas a fost atras (şi prins) într-un joc psihologic declanşat de un ins malefic: Maurice.
Personaj legendar pe plan local, om bogat în plan material şi bine mobilat din punct de vedere cultural, Maurice, încerca să transfere propriul său sentiment de vinovăţie / bravadă (nu-i vorba despre nici-un oximoron aici!), din timpul WW II către orice individ despre care credea că poate pendula între cele două sentimente contrare.
Foarte pe scurt: legenda spune că Maurice, refuzînd să-i trimită în moarte pe cîţiva partizani în mod brutal (cu patul puştii, nu cu glonţul), a fost chiar el pus în faţa plutonului de execuţie dar, în mod miraculos, a scăpat cu viaţă!  Legenda e legendă. Mai ales atunci cînd martori nu mai sînt. Adevărată sau nu, o astfel de experienţă poate să marcheze pe viaţă un om. Cei mai mulţi oameni, chiar dacă au trecut prin astfel de experienţe la limită, trec mai departe prefăcîndu-se că acele experienţe n-au făcut parte din bagajul lor emoţional. Uită atrocitatea şi este de înţeles acest lucru!
Ce face Maurice? Maurice face exact ce ar face orice psihopat cu vaste posibilităţi materiale: transformă o parte din insula Bourani într-un laborator de experimente psihologice, experimente care să-i dea lui, certitudinea că şi alţi oameni ar demisiona din calitatea de OM, dacă ar avea o alternativă. Şi cum nu mai poate fi vorba despre experienţa limitativă moarte / viaţă, recurge la o experienţă tot atît de drastică: iubire implicată deplin pe viaţă / simplă atracţie carnală temporară care promite iubirea.
Nicolas, n-a fost primul subiect al acestui experiment malefic. Numai că Nicolas, a fost primul ins supus acestui test care a înţeles. Nu a înţeles chiar de la început despre ce este vorba. Mai întîi, s-a lăsat pradă jocului seducţiei  celor două gemene. Alison, îl aşteaptă.



vineri, 28 noiembrie 2014

Magicianul . Alison
Cred că în urmă cu mai bine de trei (poate patru) veşnicii – şi cum timpul curge acum incredibil de repede, sînt nevoit să limitez o veşnicie la vreo zece ani de zile – am citit o carte a lui John Fowles: Iubita locotenentului francez. N-am reţinut decît titlul, nu şi autorul; nu ştiu de ce. Despre subiectul acestei cărţi nu-mi aduc prea bine aminte dar, pentru că o am în modesta mea bibliotecă o voi căuta şi o voi reciti. Probabil.
Recent, o prietenă din virtual, Brindusa Frunza, mi-a sugerat, indirect, această carte, Magicianul. Cum am mai primit cîteva sugestii interesante de lectură de la această prietenă din virtual, m-am conformat. Şi bine am făcut! Mulţumesc, Brindusa!
M-a avertizat  Brindusa că această carte face parte dintre cărţile care nu pot fi povestite pentru că nu poţi găsi un „flash” definitoriu de la care să începi relatarea. Aşa şi e: nu poţi găsi un singur „flash”; sînt cel puţin patru „flashuri” care definesc acţiunea cărţii, flashuri inserate chiar de autor în decursul povestirii.
Am identificat – din punctul meu de vedere de cititor amator – cel puţin patru „flashuri” şi am indicat două dintre ele AICI  şi AICI. Mai rămîne să mai dezvălui şi celelalte „puncte nodale” pe care le-am descoperit eu, repet, din postura de cititor împătimit, că slavă Domnului! n-am devenit – şi nici nu mai am timp să devin – cititor profesionist, adică feri Doamne, critic literar. J  Vorba domnului Noica: ferească-vă Domnul să deveniţi profesori! J le spunea domnul Noica, învăţăceilor domniei sale de la Şcoala de la Păltiniş! Cred că ştiţi despre ce este vorba, nu insist.
Tema acestei cărţi este una dintre cele mai uzuale şi cel mai mult exploatate în literatură, iubirea. Nu dragostea care, este cu totul şi cu totul, altceva. Iubirea! Există iubire care transcende? Cum facem deosebirea dintre dragoste – ca dorinţă carnală – şi iubire? Propriul nostru comandament interior, ne poate călăuzi cu acurateţe să facem această definitorie diferenţă între sentimentele care ne străbat, mai ales cînd sîntem prea tineri ca să putem face diferenţa între patima cărnii şi nevoia de absolut? Putem? Nu ştiu.
Nu ştie acest lucru nici domnul Urfe, aparent subiectul principal al acestei cărţi.
Tînăr scăpat de sub tutela unui părinte autoritar (militar de profesie, dur şi autoritar), domnul Urfe încearcă să-şi găsească un destin liber de convenienţe sociale. Nu se angajează în relaţii de lungă durată pentru că nu-i capabil să iubească. Se foloseşte în cuceririle sale vremelnice supuse nevoii de „carne” de o răsuflată şi blamabilă tehnică de cucerire a femeilor care-i pot trece prin pat: autovictimizarea ca biet ins lipsit de iubirea maternă: biet suflet neînţeles.
Tehnica asta a mers impecabil de prea multe ori, pînă a întîlnit-o pe Alison, australianca (altă lume Australia faţă de vechea Anglie, nu?) fată care-i va impune cu ingenuitate, un plan superior de consumare a relaţiilor dintre oamenii dispuşi la  „relaţii deschise”.
Să nu uităm că acţiunea acestei cărţi este situată la nivelul anilor 1960 şi următorii. Revoluţia sexuală tocmai începea.  Dar nu despre revoluţia sexuală este vorba în această carte, Magicianul,  ci, despre nevoia de a păstra cîteva repere strict umane bazate pe iubire, în relaţia dintre cei doi: EA şi EL, exact în timpul marii eliberări de convenienţe sociale, păstrînd în acelaşi timp libertatea individuală! Cuvîntul de ordine este: seducţia bazată pe iubire, nu cucerirea facilă
Abia după ce Nicolas, o va pierde pe Alison, începe cu adevărat, povestea!  
Ps. Relatarea continuă! J  Magicianul este Maurice! Preotesele seducţiei sînt cele două surori gemene, visul oricărui bărbat captiv „jocului cărnii”.



Urfe, cobaiul

"- Puteaţi să plecaţi? Făcu din cap semn că da.
- Şi am făcut greşeala să ascultăm. A vorbit ore în şir. Pe scurt, ne-a explicat că deşi se interesa cu adevărat de teatru — şi este efectiv proprietarul acelui studio cinematografic din Liban — rămăsese
mult mai legat de medicină decît ne lăsase, la început, să bănuim. Că se ocupa în mod special de psihiatrie şi că studiase un timp chiar cu Jung.
- Gogoşile astea mi le-a vîndut şi mie.
- Eu ştiu atît de puţin despre Jung. Crezi că...
- Pe mine a reuşit să mă convingă.
- Pînă la urmă, în ciuda împotrivirilor noastre, ne-a convins şi pe noi. Dar în ziua aceea... Ne-a spus de nu ştiu cîte ori că avea nevoie de noi să-l ajutăm să treacă bariera, să poată păşi într-o lume nouă, jumătate artă, jumătate ştiinţă. O aventură unică, psihologică şi filozofică în acelaşi timp. Ceea ce putea li considerată ca o călătorie nemaiîntîlnită în subconştientul omului. Cam astea au fost cuvintele pe carele-a folosit şi bineînţeles că eram curioase să aflăm ce se ascundea în spatele acestor vorbe mari — ce aştepta de fapt, de la noi. Atunci nc-a vorbit prima oară despre tine. Că voia să creeze o situaţie
în care noi două urma să jucăm roluri asemănătoare cu cele din filmul despre care ne vorbise. Trei inimi. Iar tu, fără să ştii, aveai să joci rolul poetului grec.
- Doamne, Dumnezeule! Dar trebuie să fi... îşi lasă capul pe un umăr şi privi în depărtare, spre mare.
- Nicholas, am fost uluite. Şi totuşi, într-un fel...Nu ştiu. Era poate marca aventură. Vezi,
oamenii de teatru adevăraţi, odată coborîţi de pi scenă sînt destul de limitaţi şi de neinteresanţi. In timp ce Maurice.. .Imi amintesc că June a bombănit ceva -.că se simte jignită. Cum îndrăznea...cum îşi permitea să creadă că poate cumpăra oamenii pentru simplul motiv că era bogat. A fost singura dată cînd l-am văzut pe Maurice pe punctul să-şi piardă calmul. Se enervase. S-a lansat într-o tiradă lungă şi mi-am dat seama că era şi el o dată sincer cînd ne-a explicat ce complex de vinovăţie îi dă, atîta bogăţie. Că singura lui pasiune reală este să cunoască, să descopere, să extindă cunoştinţele umane. Că visul vieţii lui e să pună în aplicare o teorie la care se gîndeşte de mult. Că nu era vorba de nici un fel de egoism din partea lui şi nici de un simplu capriciu mai năstruşnic... mă rog atît cît se putea vorbi de autenticitate în acest domeniu. A fost de-a dreptul impresionant şi pînă la urmă June n-a mai zis nimic.
- Trebuia să fi întrebat care era teoria pe care voia s-o verifice.
- L-am întrebat de nu ştiu cîte ori , n-ai grijă. Dar de fiecare dată ne închidea gura cu acelaşi argument. Dacă am fi ştiut dinainte, experimentul şi-ar fi pierdut autenticitatea. Expresia îi aparţine. Ne-a dat o groază de explicaţii şi ne-a înşirat o mulţime de analogii. într-un fel, urma să fie un soi de extindere fantastică a metodei lui Stanislavski. Crearea unor relaţii mai reale decît însăşi realitatea.
Urma să fii ca un om care traversează o pădure de alternative diverse, ghidat de o voce misterioasă mai multe voci, chiar — voci care nu ştiu nici ele (astea eram noi) care erau, de fapt, aceste alternative.
Mai compara experimentul şi cu o piesă de teatru, dar o piesă fără replici scrise şi fără public. Numai cu actori.
- Şi la sfîrşit — ne explică şi nouă?
- Aşa ne-a promis de Ia bun început.- Chiar şi mie?

- Cred că moare să ştie ce gîndeşti şi ce simţi cu adevărat. Căci tu eşti centrul atenţiei. Cobaiul principal." 
Fragment din Magicianul / John Fowles 

PRINŢUL ŞI MAGICIANUL

“A fost odată un prinţ tînăr care credea în toate lucrurile în afara de trei. Nu credea în prinţese, nu credea în insule, nu credea în Dumnezeu. Împăratul, tatăl său, îi spusese că aceste lucruri nu există. Şi cum nu erau nici prinţese, nici insule şi nici vreun semn al existenţei lui Dumnezeu în împărăţia tatplui său, tînărul prinţ îi dădu crezare.
Dar într-o zi, prinţul fugi din palat şi ajunse în împărăţia vecină. Aici, spre uimirea sa, văzu insule în largul coastelor şi pe aceste insule niste făpturi stranii şi tulburătoare cărora nu îndrăzni să le dea un nume. În timp ce căuta o barcă pe mal, un bărbat îmbrăcat în haine de seară se apropie de el.
- Insulele de colo sînt adevarate? întrebă tînărul prinţ.
- Bineînţeles că sînt insule adevărate, răspunse bărbatul în haine de seară.
- Şi făpturile acelea stranii şi tulburătoare?
- Sunt toate prinţese adevărate şi autentice.
- Atunci trebuie să existe şi Dumnezeu! strigă prinţul.
- Eu sunt Dumnezeu, răspunse omul în haine de seară înclinandu-se uşor.
Tînărul prinţ se întoarse acasă cît putu mai repede.
- Iată-te înapoi deci, îi zise împăratul.
- Am văzut insule, am văzut prinţese, l-am văzut pe Dumnezeu, îi răspunse prinţul, cu reproş în glas.
Împăratul rămase impasibil.
- Nu există nici insule adevărate, nici prinţese adevărate şi nici Dumnezeu adevărat nu există.
- Dar am văzut cu ochii mei!
- Ia spune-mi cum era îmbrăcat Dumnezeu.
- Dumnezeu era în haine de seară.
- Avea mînecile hainei suflecate? Prinţul îşi aduse aminte că aşa erau. Împăratul zîmbi.
- E un costum de magician. Ai fost păcălit.
Auzind acestea, prinţul plecă din nou în împărăţia vecină şi se duse pe acelaşi mal unde îi ieşi din nou în cale omul în haine de seară.
- Împăratul, tatăl meu, mi-a spus cine eşti, zise prinţul indignat. Data trecută m-ai păcălit, dar nu se va mai întîmpla. Acum ştiu că insulele nu sînt reale şi nici prinţesele nu sînt reale, pentru că tu nu eşti decît un magician.
Omul în ţinută de seară zîmbi.
- Nu eu te păcălesc, baiete. În împărăţia tatălui tău există multe insule şi multe prinţese, dar tatăl tău le ţine sub vraja lui şi nu le poţi vedea.
Prinţul se întoarse acasă gînditor. Cînd îl văzu pe împărat, se uită drept în ochii lui.
- Tată, e adevărat că nu eşti împărat ci doar un magician?
Împăratul zîmbi şi îşi suflecă mînecile.
- Da, fiule, sînt magician.
- Atunci bărbatul de pe mal era Dumnezeu.
- Bărbatul de pe mal era doar un alt magician.
- Trebuie să cunosc adevărul adevărat, adevărul de dincolo de magie.
- Nu există adevăr dincolo de magie, răspunse împăratul.
Prinţul fu cuprins de tristeţe şi zise:
- Am să mă omor.
Prin farmecele sale, împăratul chemă moartea să vină. Moartea apăru în uşă şi îi facu semn prinţului să vină cu ea. Prinţul se înfioră. Îşi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale si de prinţesele ireale, ireale dar frumoase.
- Prea bine, zise. Voi putea îndura totul.
- Vezi, fiule, zise împăratul, acum eşti şi tu un magician.”
Fragment din Magicianul / Polirom / p. 622
Cartea poate fi comandată la POLIROM  

joi, 27 noiembrie 2014

Grave disensiuni în PSD

Acum a devenit şi mai limpede motivul pentru care domnul prim ministru a absentat o săptămînă din ţară: domnul Dragnea a pregătit între timp şedinţa de azi a comitetului  Naţional Executiv al PSD, iar mîinile domnului Ponta au rămas curate. Comitet care cu un scor categoric – 78 / 2 – a votat excluderea din partid a trei membri marcanţi: Dan Şova, Mircea Geoană şi Marian Vanghelie.
Despre Şova părerile sînt împărţite: unii spun că oricum era pe făraş pentru că DNA are probe zdrobitoare în nişte dosare, alţii spun că Şova era terminat din momentul în care s-a aflat că a conspirat împreună cu Hrebenciuc – actual arestat! – pentru şefia PSD; ambele variante sunt corecte, cred.
Despre M. Geoană unii spun că a fost un gest de curtoazie faţă de generalul Oprea, care a fost exclus din PSD pe vremea cînd preşedintele partidului era Geoană; alţii spun că Geoană era o ameninţare la adresa lui Ponta în ceea ce priveşte şefia partidului; eu cred  că PSD este în degringoladă, iar lupii tineri ca Ghiţă şi Negoiţă vor debarcarea veteranilor partidului şi despărţirea de vechile simboluri reprezentate de Iliescu şi de susţinătorii săi.
Acest lucru pare a fi subliniat de excluderea lui Vanghelie care a părăsit lucrările spunînd că este îngreţoşat de maniera stalinistă în care au fost executaţi cei trei. Să nu uităm că între Vanghelie şi Ponta este o duşmănie ceva mai veche, încă dinainte ca domnul Ponta să fi devenit şeful PSD. Personal cred că excluderea lui Vanghelie reprezintă un obstacol serios în continuarea carierei politice a lui Ponta. Vanghelie este un om cu bază politică solidă: mafia etniei din care face parte, iar acest lucru, nu-i de neglijat.
Nu mă interesează evoluţia acestui partid, n-am făcut decît să consemnez faptele.

marți, 25 noiembrie 2014

Apele nevălurite sînt adînci

Gata. Deja ştiu că ziua de 16 noiembrie 2014 a fost (şi este!) o piatră de hotar în politichia dîmvoviţicană. Să fie limpede: NU la politichia dîmboviţeană (care încă nu prea există) mă refer ci, la politica dîmbo (de la Dîmboviţă apă dulce) - viţi (de la vită) - cană (de la na! aşa nu mai merge).
Văd cu încîntare că toate partidele politice au înţeles semnalul cum nu se poate mai clar, semnal transmis de electorat în cel de-al doilea de tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale: pînă aici v-a fost, mişeilor! S-a terminat!
N-am dat mare atenţie  astăzi, televiziunilor (tele, înţeleg dar, viziuni? – mai degrabă vizuini înţesate de „comunicatori” = manipulatori de duzină, dar, să trecem) ci, am preferat să mă afund în lectura unei cărţi: Magicianul / John Fowles. Am ajuns abia la pgina 200 / 751. Mulţumesc Brindusa Frunza, pentru sugestie! J Mulţumesc frumos!
Despre această carte, probabil, mă voi referi separat, într-o altă postare. Probabil.
Acum. În rarele momente în care astăzi m-am cuplat la fluxul de ştiri, am observat cîteva lucruri interesante. Am văzut că domnul prim ministru Ponta, a făcut piruete în discursul adresat Parlamentului. Piruete prin care încerca să explice inexplicabilul: şi-a cerut scuze românilor care n-au putut vota în diaspora dar, nu-şi asumă nicio vină pentru dezastruosul mod în care aceste alegeri au fost organizate sub directa îndrumare a guvernului pe care (încă) îl mai conduce. Propune domnul Ponta ca Parlamentul să adopte o lege care să permită românilor de pretutindeni să voteze fie prin corespondenţă, fie prin votul electronic. A mai propus domnul prim ministru Ponta, ca responsabilitatea pentru organizarea alegerilor să fie delegată în curtea BEC (sau al unui organism similar). Vorbe. Bla bla.
E limpede că această usturătoare înfrîngere i-a marcat pe toţi liderii PSD. Chiar nu se aşteptau la aşa ceva. Deloc! E limpede însă că nici PNL nu se aştepta la victoria lui Iohannis. Chiar, deloc! E limpede şi că UDMR - parte a guvernării Ponta - este deligitimat în Har-Cov de votul masiv dat de etnicii maghiari, lui Iohannis.
Şi a mai spus domnul Ponta că bugetul pentru anul viitor va demonstra că  bugetul nu va conţine nici noi taxe sau impozite, nici renunţarea la cota unică de impozitare; bugetul va putea acoperi toate promisiunile sale (Ponta) din campania electorală; şamd. Serios? Să-l creadă cine şi mai ales, dacă vrea.
Oricum, tare-s curios să văd cum va refuza şi mai ales de ce, domnul prim ministru Ponta, suplimentarea bugetului pentru Armata Română, suplimentare ceruttă de preşedintele Băsescu azi, în CSAT!
De ce spun că apele nevălurite sînt adînci? Zic şi io aşa, ca un visător: dacă actuala clasă politică îşi mai poate închipui că mai poate amesteca ficţiunea în care se complace cu realismul reprezentat de electorii care au votat MASIV anti sistem, se înşeală amarnic!
Milioanele de electori care au votat anti-Ponta n-au votat pentru Iohannis! Au votat pentru schimbare! Aceşti electori nu mai vor să demonstreze în stradă ci, vor să demonstreze că votul lor trebuie luat musai, în considerare!
Ei sînt reprezentanţii apelor adînci din care va veni schimbarea!
Ps. Astăzi ÎCCJ a admis recursul ANI în procesul cu Iohannis. Primul termen al procesului va fi pe 14 ianuarie 2015. Aşa, şi? Repet, a fost un vot anti-Ponta, nu pro-Iohannis. Dacă va fi să avem noi alegeri prezidenţiale, le vom avea! 

luni, 24 noiembrie 2014

Discretul nostru prim ministru

După ce s-a aflat unde a dispărut domnul Ponta în urma usturătoarei înfrîngeri din confruntarea cu domnul Iohannis pentru fotoliul de la Cotroceni, toată lumea s-a întrebat cînd va catadicsi să se reîntoarcă în ţară măcar, că la îndatoririle sale de prim ministru oricum nu se grăbeşte, numindu-i ca locţiitori pe generalul UNPR, domnul Oprea şi pe cine altul? domnul Dragnea.
Ei bine, misterul s-a elucidat:  “tipul de la Mediafax care e acreditat pe Guvern, Alexandru Moise, scrie pe fb: „Nişte surse de la Otopeni mi-au spus că Ponta a aterizat la 13,10, dupa ce a zburat cu Fly Dubai. El a fost scos de companie printr-un traseu special, lăturalnic, care este folosit de obicei pentru scoaterea urmăriţilor general care sunt aduşi cu cătuşe, de exemplu. Repatriaţii sub escortă acolo fac vama şi controlul actelor, nu pe traseul obişnuit, folosit de călători” :)))))”
Am citat de pe cotul FB al unui jurnalist cît se poate de serios, Mircea Marian.
Discreţie sau laşitate, e clar că domnul (încă) prim ministru nu mai are aplombul de altădată şi în loc să stea pe sticlă non stop rînjind la jurnalişti ca înainte de înfrîngere, acum se ascunde de ochii lumii ca un răufăcător de duzină.
Abia acum este limpede felicitarea trimisă de Simona Halep domnului Ponta, imediat după  ce Iohannis a fost declarat învingător: “Vă mulţumesc pentru amabila dv. felicitare pe care mi-aţi trimis-o în urma ocupării locului doi în clasamentul WTA. Acum ştiţi şi dumneavoastră cum este să fii pe locul doi.”
Uriaşă această micuţă machedoancă! J Uriaşă în demnitatea cu care luptă în arena tigreselor din tenisul de mare performanţă, uriaşă în modestie şi acum, uriaşă în doza de ironie fină de care a dat dovadă. Bravo, Simona Halep!
Cît despre locul doi ocupat de domnul prim ministru este numai temporar. Se aud voci din UDMR care ar îndemna la negocieri cu liberalii ceea ce ar duce la posibilitatea ca o moţiune de cenzură să treacă dar, ce-i şi mai important, se aud voci din PSD care cer congres pe 20 decembrie. E posibil ca domnul Ponta să petreacă acest Crăciun, într-o notă de dicreţie absolută. S-ar putea ca nici măcar el să nu ştie ce va face de Crăciun.

duminică, 23 noiembrie 2014

Dumnezeu este dreptaci

“Baltazar se dădu înapoi descumpănit, îşi făcu repede cruce, ca pentru a-l alunga pe ucigă-l-toaca, Ce spui părinte Bartolomeu Lourenco, unde s-a scris că Dumnezeu e ciung, Nimeni nu a scris, nu este scris, numai eu spun că Dumnezeu nu are mîna stîngă, pentru că la dreapta Lui, lîngă mîna Lui dreaptă se aşează cei aleşi, nu se vorbeşte niciodată despre mîna stîngă a lui Dumnezeu, nici Sfintele Scripturi, nici Părinţii Bisericii, la stînga lui Dumnezeu nu se aşează nimeni, e golul, nimicul, absenţa, prin urmare Dumnezeu e ciung. Preotul respiră adînc şi încheie, De mîna stîngă.”
Fragment din Memorialul mînăstirii / Jose Saramago / Polirom.
Sau cum a spus Petre Ţuţea: „cu stînga nici cruce nu poţi să-ţi faci, dar să conduci o ţară!”
Îndrăznesc să-i contrazic pe amîndoi. Îndrăznesc să-i contrazic pentru că nici unul nici altul nu se referă la Dumnezeu aşa cum ar trebui să se refere: Creator Absolut care n-are nici chip, nici nume, nici trup deşi, oamenii şi-L revendică pe Dumnezeu ca fiind asemenea lor. Nu Dumnezeu este asemenea oamenilor ci, oamenii au primit prin graţia lui Dumnezeu, o făptură asemenea Lui.
Făptură!  NU altceva! Oamenii au primit, cît de mulţi dintre ei au primit cu adevărat, dacă nu cumva chiar toţi, numai o „făptură” în care Dumnezeu este prezent, chiar dacă nu toţi oamenii sînt capabili să priceapă „lucrarea” lui Dumnezeu. Şi nici esenţa Sa!
În cartea lui Saramago, Dumnezeu NU este prezent decît prin lucrarea oamenilor: regii construiesc mînăstiri (nu mănăstiri) sperînd ca lucrarea lor să fie pe placul Domnului Dumnezeu , iar oamenii care doresc să se înalţe către cer, construiesc maşini de zburat după puterile lor. Fiecare după posibilităţi, desigur! Fiecare cu calea sa!
E limpede că rolul părintelui Bartolomeu Lourenco este definitoriu în acest superb efort.
După ce-a învăţat tot ce se poate şti la nivel uman despre Dumnezeu, a inventat o maşină de zburat, maşinărie denumită pe scurt, Păsăroiul. Şi a construit această maşină de zburat către cer, cu ajutorul a doi oameni: Blimunda şi Baltazar.
Blimunda este o fecioară de 19 ani – lucru aproape incredibil pentru anii 1700 (ca şi acum) – iar Baltazar este un oştean care şi-a pierdut mîna stîngă într-un război inutil, în slujba regelui, la nici măcar 25 de ani.
Să nu uităm că pe vremea aceea, Inchiziţia veghea neobosită. Chiar mama Blimundei fusese pedepsită de Sfînta Inchiziţie deşi, părintele Laurenco era prieten cu ea. Singura favoare a fost că mama Blimundei a scăpat numai cu deportarea pentru că, părintele Laurenco era un prieten apropiat al regelui.
În cartea lui Saramago, efortul de a construi o cale către cer, este paralel. În timp ce regele se foloseşte de toţi supuşii săi prin impilare, părintele Laurenco se foloseşte numai de doi oameni înzestraţi cu puterea de a fi utili numai cu preţul sacrificiului suprem.
Rezultatul este previzibil: Păsăroiul va zbura către cer dar, consecinţele nu vor întîrzia să apară: părintele Laurenco va muri uitat de toată lumea, Baltazar va fi în cele din urmă sacrificat pe unul dinre nenumăratele ruguri ale Sfintei Inchiziţii, iar Blimunda va asista neputincioasă la martiriul inutil al lui Baltazar.
Bine spunea filosoful Ţuţea: cu stînga nici măcar cruce nu poţi să-ţi faci! Şi totuşi îl contrazic: ţara este condusă în continuare, de stîngaci! De stîngacii cărora le lipseşte mîna stîngă. Baltazari care n-au nimic, sfînt! : pontacii.




Pendulez

Deşi politica îmi mănîncă încă destulă vreme, reuşesc să mă mai întorc şi la lecturile mele cotidiene. Numai că, am pierdut ceva: nu mai reuşesc să mă mai mobilizez şi să le relatez. Sau măcar, să le semnalez. De prea multă vreme...
Anul acesta este primul în care abia ajuns la Bookfest, prin vară,  am simţit nevoia să plec de îndată de acolo... iar la Gaudeamus, n-am ajuns deloc...  Nu intru în amănunte.
M-am mulţumit să comand (ca de obicei) prin poştă de la Editura Polirom cîteva titluri de carte, titluri care erau de multă vreme pe lista mea de lecturi. Şi voi face probabil săptămîna viitoare o incursiune la librăria Humanitas-Cişmigiu să mai cumpăr cîteva cărţi care mi-au deşteptat interesul. În fine.
Nu mi-am propus deocamdată să citesc cartea domnului Iohannis, Pas cu pas. Aştept să văd cum va evolua noul preşedinte ales, Klaus Iohannnis, pas cu pas, după ce va fi instalat în funcţie şi abia după aceea voi citi cartea sa, pentru a vedea – dacă voi avea ceva de văzut – cum se împacă viaţa literaturizată de domnul Iohannis cu viaţa reală.
Tare sînt curios! Sînt curios mai ales să văd dacă noul preşedinte chiar va face ceea ce aşteaptă oamenii care l-au votat în număr covîrşitor, de la el. Un sentiment indefinit mă face să cred ca da, Iohannis va încerca să-şi impună programul politic anunţat – pe scurt – în campania electorală. Rămîne numai de văzut ce forţe politice îl sprijină.
Bon. De ce-am spus că pendulez? Pendulez pentru că în modul meu naiv de a vedea evoluţia situaţiei politice, înclin să cred ca da, începînd cu data de 16 noiembrie 2014, în România,  paradigma modului osificat în care s-a făcut politica internă, va fi schimbată definitiv! Şi totuşi... Dacă dezamăgirea cînd ne-am pus speranţele în domnul Emil Constantinescu, se va repeta? 

sâmbătă, 22 noiembrie 2014

Iresponsabilul vesel

Nu-s eu mare fan al lui Ion Cristoiu dar, cu acest apelativ chiar a nimerit ţinta! Exact aşa se comportă VV Ponta acum după alegerile pe care le-a pierdut în mod usturător, aşa se comporta şi  înainte de alegeri: veşnic minţind oricînd despre orice cu un rînjet sfidător lipit permanent pe figură. Adică exact ca un iresponsabil vesel!
De o săptămînă VVP este dat dispărut. Împreună cu familia?, pentru că aşa spusese, că vrea să petreacă mai mult timp în familie. Ei, aş! Abia acum s-a aflat că iresponasabilul vesel pierde timpul prin barurile deocheate din Dubai, împreună cu Ghiţă-Asesoft-tv. Bine bine dar familia? Pare-se că Daciana este la Viena. Nu ştiu cu cine şi nici nu mă interesează.
Ce mă indispune nu este că iresponsabilul vesel chefuieşte împreună cu Ghiţă. Mă indignează faptul că acest ins, încă prim ministru al guvernului României, îşi permite să chefuiască în cele mai scumpe baruri în timp ce România nu are buget, ţara se află în recesiune economică iar iarna bate la uşă anunţînd vremuri grele.
Cred că atunci cînd se va întoarce în ţară, iresponsabilul vesel va  fi straşnic muştruluit chiar de către ciracii săi de aşa natură încît, să-i dispară cheful de a mai rînji. Şi cred că acţiunea doamnei Monica Macovei nu va putea fi amînată sine die. Doamna Monica Macovei a depus plîngere penală pentru împiedicarea românilor din diaspora de a vota, pe numele domnilor Ponta, Corlăţean şi Meleşcanu, plus preşedinţii secţiilor de votare din străinătate unde românilor li s-a furat dreptul de a vota. Doamne ajută!

Mai e mult pînă departe

Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Victoria lui Klaus Iohannis nu înseamnă nimic mai mult decît începutul unui drum lung şi greu către statul democratic pe care ni-l dorim. Dacă DNA lucrează la turaţie maximă, DIICOT tocmai s-a curăţat la vîrf de o şefă coruptă iar ÎCCJ îşi face datoria cu brio, activitatea Procurorului General încă lasă de dorit şi mai sînt destule instanţe de judecată în care dreptatea se împarte pe ochi frumoşi.
De asemenea, mai sînt destule instituţii ale statului care trebuiesc îndreptate urgent. CNA şi Avocatul Poporului de exemplu pentru început, apoi INS.
CNA trebuie scos de urgenţă din starea de stază în care se complace şi adus în starea în care să intervină urgent pentru a stopa derapajele uriaşe produse în mass media, derapaje care au făcut posibilă intaurarea unei terori mediatice fără precedent în lume.
Actualul Avocat al Poporului trebuie demis fără întîrziere pentru incompetenţă şi pentru rea credinţă.
INS trebuie readus sub autoritatea unui profesionist care să nu mai măsluiască cifrele pentru a fi pe placul unui guvern profund corupt şi incompetent pe deasupra.
De asemenea trebuie intervenit urgent la ANRP, instituţia care a făcut posibile fraude de miliarde de euro. Mafia retrocedărilor trebuie destructurată urgent!
Rămîne de văzut numai dacă noul preşedinte ales, Klaus Iohannis, va avea atît determinarea pentru a genera aceste schimbări  de profunzime dar şi sprijinul politic necesar pentru a le putea duce la îndeplinre.
Nu ştiu în ce măsură se poate bizui pe partidul care l-a propus, adică (noul) PNL. S-au înghesuit la ceremonia de învestitură în spatele domnului Iohannis destule figuri sumbre ale politicii dîmboviţene, figuri care ar fi de preferat să iasă din prim planul scenei politice, nu să fie propulsate în cine mai ştie ce funcţii.
Dacă aceste lucruri nu vor fi începute cît se poate de repede, victoria lui Iohannis nu va reprezenta altceva decît înfrîngerea lui Ponta şi nimic mai mult. Dacă rămîne „aceeaşi Mărie-Românie dar cu altă pălărie”, n-am făcut NIMIC!

vineri, 21 noiembrie 2014

Invitaţie la luciditate

CCR a validat astăzi candidatura domnului K. Iohannis. Cu alte cuvinte este limpede că avem preşedinte ales, preşedinte care va începe să-şi exercite atribuţiile peste exact o lună de zile.
Pînă atunci preşedintele în exerciţiu, domnul Traian Băsescu a spus că va folosi acest timp pentru a-l pune la curent pe domnul Iohannis cu toate dosarele politice care depind de preşedinţie şi cu toate dosarele în care preşedintele deşi nu are atribuţii, este informat pentru a face solicitări îndreptăţite către instituţiile statului care au competenţă pe diversele probleme conţinute în aceste dosare.
În acest moment, preocuparea majoră pe care o are domnul preşedinte ales, domnul Iohannis, este să-şi alcătuiască o echipă de consilieri. Sigur că vor fi destui politruci care vor încerca să plaseze în anturajul noului preşedinte diverşi inşi care să le reprezinte interesele. Deja circulă „pe surse” diverse nume.
Invitaţia mea la luciditate se referă exclusiv la un fapt simplu: timp de treizeci de zile vom fi supuşi la diverse manipulări/dezinformări în ceea ce priveşte echipa de consilieri a domnului Iohannis.
Personal, n-am de gînd să mă las amăgit de numele vehiculate, acum. Abia peste ceva mai mult de trei săptămîni de zile vom şti cu acurateţe, cine vor fi aceştia. Pînă atunci, propun să ne menţinem cumpătul şi să nu ne lăsăm pradă diversioniştilor.
Cu atît mai mult cu cît mie – cel puţin – mi se pare limpede că paradigma de guvernare se va schimba definitiv atît la nivel de guvern cît şi la nivel prezidenţial.

Lupta continuă!

Tragedie după tragedie

Aproape nimeni nu-şi mai aminteşte de tragedia petrecută în Munţii Apuseni în urmă cu un an de zile cînd un avion pilotat de Adrian Iovan s-a prăbuşit. Avionul acela transporta o achipă de medici care se deplasa pentru a preleva organe necesare unui transplant.
Nici pînă acum n-a fost elucidată acea tragedie. Nici din ce pricină s-a prăbuşit avionul, nici din ce motiv autorităţile n-au reuşit să repereze epava după ore în şir de căutare. Au fost din fericire supravieţuitori dar aceştia, au fost salvaţi de localnici, nu de autorităţi!
Nici acum n-a fost terminată ancheta tragediei deşi timp a trecut destul. Şeful comisiei de anchetă a acuzat presiuni de la şefii săi. De ce? Cine poate şti? Mafia transplanturilor?
Posibil. Problema rămîne încă deschisă aşa cum fără rezolvare au rămas şi alte prăbuşiri ale unor aeronave militare. Astăzi, tragedia s-a repetat. Un elicopter militar cu 10 persoane la bord s-a prăbuşit. Opt morţi şi doi grav răniţi. Motivul? Urmează să-l aflăm.
Pînă aflăm motivul prăbuşirii acestui elicopter, poate ar trebui să întrebăm guvernul cum de a avut bani pentru tot felul de pomeni electorale dar, bani pentru înzestrarea armatei nu găseşte nicidecum deşi, prin tratatul de apartenenţă la NATO suntem obligaţi să asigurăm Armatei Române echipamentele necesare.
Poate ar trebui să întrebăm guvernul şi de ce unele categorii de pensionari de lux au pensii absolut indecente în raport cu alte categorii. De ce un militar sau un poliţist oarecare are / au o pensie de cîteva ori mai mare decît un chirurg eminent sau decît un dascăl dedicat nobilei sale meserii? Chiar ar trebui elucidate acest aspect
Va reuşi această tragedie să tragă un semnal de alarmă? Va înţelege guvernul în sfîrşit că aşa nu se mai poate? Dacă după dezastrul de la recentele alegeri prezidenţiale lumea s-a mobilizat şi arătă că le pasă,  mai este nevoie şi de alte tragedii ca să înţeleagă guvernul că Armata are prioritate mai ales în complicate situaţie geo – politică de la graniţele noastre? Cîţi oameni trebuie să mai moară pentru a opri pomana pentru cei care o obţin doar în scop electoral şi pentru a îndruma sumele necerare educaţiei, sănătăţii şi apărării?
Cum este posibil ca nici măcar acum, copiii din primele două clase de şcoală să nu aibă manuale? Nici măcar în timpul războiului nu s-a petrecut o astfel de grozăvie!


21 noiembrie. Amestecate

Ieri a fost reţinută şefa DIICOT, Alina Bica. Pe cît de îngrijorător este faptul că şefa acestei instituţii s-a implicat în fapte de corupţie, pe atît de îmbucurător este faptul că există destui oameni în sistem care n-au depus armele în faţa acestui veritabil duşman al statului democratic, adică exact corupţia la nivelurile cele mai înalte din instituţiile statului! Cum se ştie de multă vreme că acest flagel este transpartinic nu mai miră pe nimeni nici că Alina Bica a fost propusă în funcţie de VV Ponta şi nici că această doamnă este prietenă apropiată cu altă doamnă a politicii din România, doamnă care a divorţat de domnul Cocoş tocmai la timp! Aţi ghicit, este vorba despre speranţa politică a preşedintelui Băsescu, doamna Udrea. Să trecem mai departe.
Dacă tot am vorbit despre preşedinte, trebuie remarcat faptul că astăzi CCR a validat candidatura domnul Iohannis, ceremonie la care a participat cum era firesc şi domnul Băsescu. N-am urmărit ceremonia dar am înţeles de pe FB că a fost o atmosferă cu adevărat civilizată. Deci se poate!
Dacă vă mai amintiţi de fostul europarlamentar Adrian Severin, cel trimis în judecată (cam cu încetinitorul) pentru trafic de influenţă în Parlamentul European, ei bine, acest tovărăşel tocmai a scos pe gură o prostie mai mare decît tot  partidul căreia îi aprţine: cică alegerea lui K. Iohannis ca preşedinte reprezintă nici mai mult nici mai puţin decît o lovitură de stat! Dacă n-aş fi sufocat de indignare, m-aş tăvăli pe jos de rîs. Foarte inspirată a fost remarca unui roman stability în Japonia, Marius Mistreţu: daaa, a fost lovitură de stat la coadă la secţiile de vot J
Gurile rele afirmă că atît Ponta cît şi Dragnea s-ar fi suspendat din funcţii iar partidul ar fi fost preluat pînă la viitorul congres, de tătuca Iliescu. Adevărat sau nu, e limpede că în PSD a intrat dihonia, deruta şi disperarea. Dacă au pierdut Bucureştiul, adio primării, adio bani şi adio speranţe la următoarele alegeri parlamentare. Ar cam fi timpul ca acest partid infestat cu infractori să cam dispară în plan secund că a făcut destul rău în ultimii 25 de ani!  
Tot pe surse circulă un zvon potrivit căruia România va fi drastic sancţionată pentru harababura de la recentele alegeri prezidenţiale. Se spune că s-ar putea merge pînă la anularea fondurilor de coeziune. Ce-ar mai fi de spus? Mulţumim PSD şi celor peste cinci milioane de votanţi ai acestui partid toxic.
Ca să na mai luminăm puţin, îi anunţ pe cei ineresaţi că a început un turneu de snooker care poate fi văzut de cunoscători şi nu numai pe Eurosport.
Şi nu uitaţi că astăzi prăznuim Vovidenia! Cei interesaţi pot citi despre această sărbătoare  pe portalul Creştin Ortodox Să prăznuiţi bine! J  


joi, 20 noiembrie 2014

Ciririp cirip cip cip

Era pe vremuri o melodie cu un astfel de refren. Melodie cîntată de Ion Dolănescu, dacă nu mă înşel. Recunosc spăşit că îmi plăcea această melodie mai ales la unele petreceri care se lăsau cu băută zdravănă cu lăutari. J
Dar nu despre această melodie şi nu despre vreo petrecere cu lăutari vorbesc acum. Acum vorbesc despre sensul pe care îl dau puşcăriaşii cuvîntului argotic, „ciripitor”. Lesne de înţeles că ciripitor înseamnă tot în limbaj (semi) argotic, turnător. Nu turnătorul de la vreun furnal J ci, delatorul, pîrîciosul, veriga slabă a lanţului infracţional care de obicei marginalizat fiind, se răzbuna pe „barosani” dîndu-i „în gît” adică, ciripindu-i. Sigur că de cele mai multe ori, ciripitorul îşi păstra astfel, libertatea sa de mărunt infractor ca expresie a instinctului de supravieţuire. Libertate acordată lor, de anchetatorii care urmăreau de fapt, piesele principale ale lanţului infracţional.
Nimic nou sub soare. Metoda asta este aplicată peste tot în lume, de toate sistemele de combatere  a fraudelor la toate nivelurile imaginabile şi pentru toate reţelele de crimă organizată de la cele mai mari pînă la cele mai mici; nu intru în amănunte ci, intru direct în subiect: malaxorul DNA funcţionează la turaţie maximă!
Am văzut astăzi o scurtă declaraţie de presă a doamnei Codruţa Kovesi. Foarte concentrat, această admirabilă doamnă a dat un semnal puternic: avem peste 4800 de dosare în lucru şi atîta vreme cît vom fi lăsaţi să ne facem treaba, o vom face! A mai spus doamna Codruţa şi un lucru esenţial: din ce în ce mai mulţi cetăţeni sunt dispuşi să depună mărturie ( cirip J ) despre cauzele de corupţie pe care le cunosc pentru că oamenii şi-au depăşit complexul de teamă. Aci este esenţa problemei: NU se mai menţine practica prin care românii ştiau că dacă „o mînă spală pe alta şi amîndouă spală obrazul”, practica muşamalizării prin „omerta”, urma scapă turma!
Zăvîrşi cu această adevărată plagă! Vă mai amintiţi ce spunea domnul Ponta înainte de campania electorală? Citez din memorie: dacă pierdem la alegerile prezidenţiale, scapă cine poate. Ei bine, nu prea mai scapă nimeni! Nici măcar domnia sa.
Aşa  că, ciririp cirip cip cip! Şi mai cade cîte un corupt...

Nori negri peste corlăţani

Recolta evenimentelor zilei de astăzi (pînă la amiază)
- un şparlamentar reţinut şi alţi trei propuşi pentru arestare
- anchetă pentru votul din diaspora
- se cere reluarea votului pentru ridicarea imunitatii in cazurile Vosganian, Chitoiu, Borbely, Vlad Cosma si Ion Stan
- vanghelie nu poate justifica 280 000 de euro; săraaaacul! J
- nesimţirea ţapului umilică: a organizat o ceremonie pentru celebrarea a 25 de ani de la căderea comunismului la care participă 12 foşti sefi de stat; preşedintele Băsescu n-a fost invitat.
Mi se pare că problema cu votul merită ceva mai multă atenţie. Pentru că. Scandalul iscat pentru împiedicarea românilor din diaspora să voteze a luat amploare. După ce un înalt oficial european a luat poziţie ( amănunte AICI ), procurorul Tiberiu Nuţu (poreclit nupu) şeful Parchetului General a dispus o anchetă în REM (a faptei nu a făptuitorilor). Se pare că de data asta muşamalizarea tipic românească nu va mai merge. Vor fi traşi la răspundere cei care cu bună ştiinţă i-au împiedicat pe români să voteze în străinătate. Şi nu mai merge placa aia veche şi tocită cu ţapii ispăşitori de tipul grăjdan. De data asta vor fi traşi la răspundere cei cu rang ceva mai înalt. Şi cum ambasadorii din ţările unde votul a fost organizat în mod defectuos au arătat limpede că cererile lor de suplimentare a secţiilor de votare au fost respinse, răspunderea va cădea pe umerii noului tip de ţap ispăşitor: corlăţeanul; la această categorie va intra cred şi Meleşcanu. Şi cum preşedinta ÎCCJ doamna Lidia Stanciu a spus răspicat că guvernul putea da ordonanţă de urgenţă pentru suplimentarea secţiilor de vot în limite legale, nici Ponta nu cred că se simte tocmai în siguranţă. Subiectul este amplu exemplificat pe Politeia
Un lucru este cert: ziua de 16 noiembrie 2014 va marca un punct de reper în istoria României: trezirea conştiinţei civice în rîndul tinerilor care n-au trăit mizeria morală antedecembristă, tineri care au văzut lumea civilizată şi nu mai acceptă jugul comuniştilor vopsiţi în culorile democraţiei. Odată ce votul prin corespondenţă va fi legalizat iar votul după „metoda dragnea” va fi aspru pedepsit, există premizele ca această ţară prea îndelung călcată în picioare de politruci să-şi recapete demnitatea. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

miercuri, 19 noiembrie 2014

Poveste simplă

S-a oprit în faţa mea. Nu mă mai ştiţi? Privesc atent figura rubicondă care mă scrutează prin lentilele unor ochelari de marcă prin care privirea sa pătrunzătoare mă ţintuieşte onest, drept în ochii mei – verzi niciodată să nu-i crezi – privire care ţîşneşte cu bonomie vag amuzată, privire subliniată de un zîmbet înflorit pe figura sa luminoasă. Preţ de cîteva secunde încerc să-mi scanez memoria privind fugitiv la doamna aceasta îmbrăcată frumos cu lucruri nu prea scumpe dar de bună calitate. Ar trebui să o ştiu? mă întreb contrariat.
Îmi sesizează nesiguranţa şi în stil de mare doamnă, trece la următoarea întrebare: ai votat? Desigur că am votat, răspund imediat, deşi de data asta, îmi propusesem să las lucrurile să curgă fără aportul meu la urna de vot. Şi eu tot aşa, îmi spune doamna.
Chiar nu ştiu de unde să o iau. Chiar nu ştiu de ce ar trebui să o recunosc.
Am votat cu Iohannis, îmi spune cu un aer precipitat. De ce? întreb fără mare curiozitate, doar ca să mă aflu în treabă. Cum de ce? mă ţintuieşte doamna cu un aer vag acuzator! Cum de ce am votat cu Iohannis? Tu nu ai înţeles că Ponta este un pericol mortal?
Faptul că brusc mă tutuieşte, mă pune în alertă. Tiberiule, îmi zic acuzator, cum de ai uitat cine este această doamnă? Cum de te poţi refugia în spatele unei amnezii, nu vezi că această doamnă este animată de un spirit civic superior? Ba da, îmi răspund umil, ba da, văd.
Nu apuc să răspund şi doamna mă pune la curent, turuind, deşi nu cerusem acest lucru, cu  opţiunile sale politice: în primul tur de scrutin am votat cu Tăriceanu; domnul Antonescu este o dezamăgire pentru mine şi pentru prietenii mei; nu sînt de acord cu faptul că PDL s-a vărsat în PNL; cum să fiu de acord cu băsiştii?; doamna Ecaterina Andronescu este o victimă; nu Coposu a fost seniorul politicii româneşti ci, domnul Mircea Ionescu Quintus, care mai este; şi continuă dar, eu nu mai aud ce are de spus.
Mi-am amintit cine este această doamnă: am întîlnit-o la un parastas în anul 2012 (amănuntele nu-s importante, această persoană fiind reală). Această doamnă a căpătat brusc pentru mine, un contur definit: este purtătoarea de mesaj a/l societăţii civile urbane, societate păcălită de proiectul USL, proiect în care a crezut pentru că fiind cadru didactic, s-a trezit cu salariul amputat. Lucru pe care nimeni nu l-a putut ierta guvernării Boc deşi nimeni nu mai este dispus să-şi amintească de jaful făcut în ultimele luni ale guvernării Tăriceanu.
Cum scurtul drum pe care l-am avut de parcurs împreună cu această doamnă s-a apropiat de sfîrşit, nu m-am putut împiedica să-i adresez şi eu, o întrebare: ***ela, (îmi amintisem între timp cum se numeşte această doamnă) mai ştii cum mă numesc eu? Nu! mi-a răspuns ***ela, nu! Şi atunci, de ce m-ai abordat? am întrebat cu ochii mei verzi, aţintiţi în frumoşii săi ochi căprui. Uite-aşa!  mi-a răspuns ***ela, uite-aşa! pentru că atunci, la parastas, ţine-ai cu Boc şi cu Băsescu.


Noi evenimente pe frontul politic

Dacă ieri deputaţii au respins cu o majoriotate covîrşitoare Legea amnistiei, astăzi senatorii au făcut un pas înapoi şi au admis cercetarea penală a abramburicăi şi a lui miki şpagă cu scoruri destul de strînse. Ca să nu fie acuzaţi că au devenit brusc prea etici, nici deputaţii nu s-au lăsat mai prejos şi au respins Legea votului prin corespondenţă iniţiată de Eugen Tomac, fostul preşedinte al PMP. Preşedintele Camerei, domnul Zgonea dînd lămuriri că săpămîna viitoare se va discuta Legea pentru alegerile parlamentare din 2016, iar abia peste cinci ani va veni rîndul legii pentru alegerile prezidenţiale.
Diasporenii nu se lasă păcăliţi prea uşor şi i-au trimis deja domnului Iohannis o scrisoare deschisă prin care i-au atras atenţia la modul serios că nimeni nu i-a semnat un cec în alb: va trebui să-şi ţină promisiunile. Deocamdată domnul Iohannis, pînă să fie instalat în funcţia de preşedinte al ţării mai are de rezolvat în PNL destule probleme: Vojganian care de bine că el a scăpat de urmărirea penală, tocmai o apăra pe doamna Cati; apoi să nu uităm de domnul Dobre, cel care a şi produs celebra expresie „grup infracţional organizat” în toiul loviturii de stat, cînd a demisionat de la Ministerul de interne „ca să nu intru în puşcărie la bătrîneţe.” Dacă s-ar încuviinţa cercetarea sa, multe am mai afla...
Oricum, la capitolul „faptele bune ale aleşilor noştri” avem de consemnat o răbufnire a unui senator PSD, care a afirmat că tot ce se întîmplă acum în Parlament nu este decît din vina presei care este avidă permanent de sînge. Da? Înseamnă că tot presa este de vină şi pentru că astăzi părintele FNI, domnul Vîntu, a fost eliberat din închisoare.

Exact acum am aflat că domnul preşedinte Băsescu va face o declaraţie de presă la ora 18,30. Voi reveni cu amănunte. AICI

Concediu pentru domnul Ponta

După ce-a muncit intens în campania electorală în vastul birou care este ţara, că biroul de prim ministru era prea strîmt pentru ambiţiile domniei sale, domnul Ponta se simte brusc epuizat şi a anunţat că-şi va lua un binemeritat concediu pînă luni. Pînă care luni? N-a anunţat. Nici nu este nevoie să anunţe pentru că electoratul l-a concediat pe domnul Ponta duminica recent trecută, iar stafful PSD n-a avut altceva de făcut decît să valideze această concediere. Nici măcar stafful PSD n-ar fi avut altceva de făcut după cea mai usturătoare înfrîngere a unui candidat la preşedinţie din partea celui mai mare partid din România. A patra înfrîngere în total în ultimii 25 de ani şi a treia înfrîngere consecutiv după cele două mandate de preşedinte ale domnului Traian Băsescu.
Deci, concediu pentru domnul prim ministru V. V. Ponta. Dacă ar fi să mă întrebe cineva pe mine, aş răspunde că acest concediu al domnului Ponta este definitiv din viaţa politică a României, sau, măcar!  pentru un deceniu. Cum experienţa pe care o am (avem) cu soarta politică a celor care-au pierdut alegerile prezidenţiale fiind propuşi şi intens! susţinuţi de PSD, înclin să cred că domnul Ponta tocmai a fost tras pe linie moartă la fel ca  Adrian Năstase - în mod dur - şi ceva mai soft, ca domnul Mircea Geoană.
Chiar şi domnul Iliescu a recunoscut – indirect – că nu prea mai contează în calculele PSD, atunci cînd întrebat fiind dacă va fi invitat la şedinţa de analiză a acestor alegeri, a răspuns: SPER! În definitiv, sînt preşedintele de onoare al PSD.
Va fi sau nu invitat, în PSD au răbufnit vechile adversităţi: primarul sectorului trei, domnul Negoiţă a cerut ieşirea de la guvernare (citeşte oprirea influenţei lui Ghiţă în partid), primarul sectorului cinci, Marian Vanghelie, a cerut măsuri drastice împotriva corupţilor (să nu te bufnească rîsul?) Dan Şova a cerut demisia lui Dragnea iar senatorul Şerban Nicolae a cerut capul domnului Ilie Sîrbu – tata socru dacă nu ştiţi – şi al domnului Ioan Rus, adică exact omul care ar fi trebuit să asigure victoria PSD în ardeal.
Dar. După ce azi s-a luat hotărîrea în Parlament ca toţi penalii să fie lăsaţi pradă justiţiei, s-a cam pus batista pe ţambal şi toţi înfierbîntaţii au făcut pasul înapoi pînă la noi regrupări.
Pînă atunci, concediu pentru domnul Ponta. De fapt, un palid controlle dammage. Retragerea în plan secund al înfumuratului şef nu va fi în măsură să stăvilească furia tinerilor care-au decis să iasă din neimplicare şi nici furia diasporenilor. Furia acestora va continua pînă cînd actuala clasă politică va înţelege că paradigma modului în care se face politică în România, s-a schimbat. Definitiv!
În definitiv, de la acest nou bazin electoral au venit voturile care-au decis victoria şi l-au făcut cîştigător, pe domnul Iohannis în cel de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale din binecuvîntata zi de 16 noiembrie 2014.

Apropo: ştiţi că 16 noiembrie este ziua de naştere a lui Andrei Mureşanu, creatorul versurilor imnului naţional? 

marți, 18 noiembrie 2014

18 noiembrie 2014. Cronica zilei

A trebuit ca prim ministrul Ponta să piardă alegerile prezidenţiale ca să se mai ocupe şi de guvernare. Mai întîi a acceptat în grabă demisia lui Meleşcanu care ieri încă era de părere că a excelat la capitolul organizarea alegerilor în diaspora, apoi a cerut UDMR propunerea pentru  ocuparea fotoliului de ministru al culturii. Un lucru este limpede: i-a cam pierit cheful domnului Ponta să-şi mai lăţească rînjetul cît îi ziulica de lungă pe ecranele televizoarelor şi să mai inaugureze ceva, indiferent ce, fie şi un chioşc de ziare neaservite dictachiorului Băsescu. De fapt, cam toată lumea aşteaptă să vadă pe unde va scoate domnul Ponta cămaşa pomenilor promise în campania electorală, cînd va prezenta bugetul pe 2015. Acolo-i durerea cea mai mare!
Şi tot în urma votului de duminică, partidele au trecut la curăţenia de (sfîrşit de) toamnă şi să se mai debaraseze de penali: PNL îi exclude din partid pe cei condamnaţi definitiv, deputaţii se mobilizează pentru a respinge în sfîrşit, Legea amnistiei. În PSD se cer capetele lui Ilie Sîrbu şi Ioan Rus, Cati Andronescu se ascunde cine ştie pe unde, dar  umblă zvonul că Ioan Adam va fi dat pradă procurorilor pentru a fi arestat, şamd. Cum orice minune ţine numai cîteva zile, să vedem cînd le-o pieri cheful de curăţenie pentru că se cam ştie: năravul din fire, n-are lecuire!
A ieşit la rampă şi preşedintele ales, K. Iohannis. Anunţă că ACL nu mei e, rămîne în vigoare numai noul PNL. Domnul viitor preşedinte are cereri ultimative pentru toată lumea: parlamentul trebuie să legifereze, premierul să guverneze, preşedintele în funcţie să se implice. ACL vrea să preia puterea dar, numai din 2015. Acest lucru mi se pare corect cel puţin din două motive: 1. actualul guvern trebuie să prezinte mai întîi bugetul pe 2015 şi 2. ACL trebuie să-şi revină din buimăceala victoriei şi să-şi negocieze atît o nouă majoritate în Parlament cît şi împărţirea tortului guvernării între beneficiarii noii puteri. Iohannis ameninţă cu excluderi traseiştii (primarii, etc). Aflat la stînga domnului Iohannis, domnul Blaga – groparul PDL – se bagă în seamă şi răspunde la unele întrebări ale jurnaliştilor, pentru că domnul Iohannis are alt program. Zap!
Ora 17. Tocmai s-a anunţat că deputaţii au respins Legea amnistiei cu 293 de voturi; un deputat s-a abţinut iar un rătăcit a votat împotrivă. WOW! Ce soi de pisică li s-o fi arătat aleşilor de-au devenit peste noapte atît de morali?
Gurile rele spun că dumincă seara, cel poreclit „pisicuţul” ar fi primit unul sau mai multe telefoane în care discuţia s-a purtat într-o limbă de circulaţie internaţională. Tot gurile rele afirmă că Jandarmeria era pregătită să reprime brutal manifestaţiile de protest ale tinerilor. Cine ştie adevărul? Cert este că domnul Ponta a ieşit pe sticlă şi a recunoscut victoria lui Iohannis. Apoi, lucrurile au intrat pe făgaşul firesc bine ştiut.

Alelei, voi ACeLei, geaba vă daţi paralei

Comedia alegerilor prezidenţiale a ajuns la un final neaşteptat: ACL nu se aştepta ca Iohannis să cîştige – Blaga ştie de ce – iar PSD plus sateliţii / aliaţii săi nu se aştepta ca Ponta să piardă aceste alegeri. Mai ales la această diferenţă inimaginabilă! Dar, acest lucru este deja consemnat şi parafat. Nimic nu se mai poate întîmpla cu excepţia faptului că azi, 18 noiembrie 2014, se judecă procesul de incompatibilitate în care este vorba despre Iohannis. N-am nici cea mai mică îndoială că acest proces va fi amînat pînă la calendele greceşti. E bine? E rău? Nu ştiu şi nici nu mă mai interesează acest lucru. Nu acum. Acum, dragi acelei, vă invit la un moment de reflecţie: NU voi aţi scos la vot milioanele de tineri care au votat în turul doi nu atît pro-Iohannis, cît mai ales, anti-Ponta! Aici este problema! Nu fac, evident, abstracţie nici de minunaţii români din diaspora. Nici ei nu au votat pro-Iohannis. Au votat anti-PSD. Despre asta este vorba. Numai că.

Aşa cum nici PSD n-a înţeles esenţa votului din 16 noiembrie, nici voi, aceleilor, nu pricepeţi ce vor aceşti tineri care au debalansat puternic aranjamentele de culise dintre partide. Aceşti tineri nu vor decît să vadă că actuala clasă politică total compromisă, va dispărea. Aceşti tineri care continuă manifestaţiile de protest împotriva guvernului nu s-au grăbit să-l felicite pe Iohannis. Aceşti tineri s-au dus să scandeze la sediul PSD împotriva acestui partid. Ştiu ei, de ce. Şi nu uitaţi dragi acelei că, atunci cînd aceşti tineri au trecut prin faţa sediului PNL-ACL-PDL, au strigat cu putere: nu vă bucuraţi, voi urmaţi!!! Alelei, dragi acelei, geaba vă daţi paralei! Nimeni n-a uitat că Ponta a ajuns la putere cu sprijinul vostru. Nimeni n-a uitat contribuţia voastră la lovitura de stat din 2012. Victoria lui Iohannis nu vi se datorează vouă şi aparatului vostru de politruci. Victoria anti-Ponta se datorează exclusiv tinerilor neimplicaţi politic, dar sătui de fesenisme şi bineînţeles, diasporei. Acest nou bazin electoral va salva România, nu voi, aceleilor! 

luni, 17 noiembrie 2014

Noapte neverosimil de frumoasă

Cînd l-am auzit pe preşedintele Băsescu spunînd că va face tot posibilul care-i stă în putinţă ca VVP să nu fie ales ca nou preşedinte al României, am sperat că aşa va fi.
Apoi, am crezut că domnul preşedinte Băsescu vorbeşte în dodii.
Era limpede că domnul preşedinte Băsescu ştia lucruri pe care omul obişnuit, n-are de unde să le ştie: informaţiile venite de la serviciile speciale. Numai că astfel de informaţii sunt accesibile şi altor politicieni de vîrf, cum este (printre alţii) şi prim ministrul guvernului. Aşa că, am fost sceptic.
Nu mai e de multă vreme un secret bine păzit că „serviciile” se amestecă masiv în lupta politică, chiar dacă acest lucru este negat cu vehemenţă de şefii acestor servicii. Vă mai amintiţi ce-a spus Virgil Măgureanu, şeful SRI, în preajma alegerilor din anul 2006? „Dorim schimbarea” a spus domnul Virgil Măgureanu. Şi a fost ales, domnul Emil Constantinescu. Care domn a recunoscut în preajma anului 2000, mai ales după „episodul Costeşti” din anul 1999, că a fost învins de „servicii” şi s-a retras apoi, din cursa electorală pentru a face loc competiţiei dintre Vadim şi, cine altul? Iliescu. Previzibil, a cîştigat Iliescu.
În anul 2003, Constituţia a fost modificată. Domnul Năstase crezîndu-se cîştigător din start, a forţat referendumul prin care Constituţia putea fi adoptată de electorat de la o zi, la două zile. Miza a fost extinderea mandatului de preşedinte de la patru ani, la cinci şi decuplarea alegerilor parlamentare  de alegerile prezidenţiale. Mita oferită electoratului a fost atunci, dacă vă amintiţi, desfiinţarea serviciului militar obligatoriu. A cîştigat Traian Băsescu dar, asta-i altă temă de discuţie. Long story, să trecem, peste.  
Să revenim la noaptea asta neverosibil de frumoasă.
Pare-se că lupta dintre diversele facţiuni ale unor „servicii” a atins un punct culminant: înfrîngerea lui vvp la un scor concludent! în pofida zbaterilor meleşcanilor de rit vechi. Se pare că deşi preşedintele Băsescu părea învins de unele facţiuni ale unor „servicii” şi va asista neputincios la instalarea lui vvp ca nou preşedinte, alte facţiuni ale acestor sevicii au decis, altceva! Nu mă pricep, nu insist. Doar, zic.
De ce spun că această noapte a fost neverosibil de frumoasă? Simplu: pentru că NIMENI nu se poate pune în răspăr cu furia poporului deşteptat! NIMENI!
A cîştigat azi această luptă electorală, Iohannis. Pînă să fie instalat ca nou preşedinte al României, va mai curge un timp. Timp în care mă aştept ca această noapte neverosibil de frumoasă, să fie perturbată de ultimele accese de putere pe care funcţia de prim ministru i le mai conferă – sper că nu pentru prea multă vreme – domnului vvp.


duminică, 16 noiembrie 2014

16 noiembrie 2014 ora 20,13

Mai durează ceva mai puţin de o oră pînă vor fi date publicităţii exit poll-urile. Nu cred nici măcar o singură cifră, indiferent din partea cui vine. Pînă mîine dimineaţă suspansul se va menţine.
Spuneam cu ceva timp în urmă că dacă se vor prezenta la urne mai mult de 60 % dintre cetăţenii cu drept de vot, Ponta va pierde. La ora 19 prezenţa la vot a fost de peste 58 %. Probabil că acest procent va fi depăşit. Nu ştiu. Apoi.
Înţeleg că în ultimele ore s-a declanşat o luptă surdă între susţinătorii lui Ponta – printr-un turism electoral fără precedent pe de o parte, şi susţinătorii alegerilor corecte, pe de altă parte. Rezultatul? Vom vedea destul de curînd.
Ce vreau să spun acum? Vreau să spun că aceste alegeri mi-au lăsat un gust amar, indiferent care va fi rezultatul. Brucan a fost optimist cînd a afirmat că „stupid people” are nevoie de douăzeci de ani ca să înveţe democraţia. Ei bine, bătrînul bolşevic revopsit în democrat, s-a înşelat! „Stupid people” n-are nevoie de democraţie. Se mulţumeşte cu ceva mai puţin decît dreptul de a fi OM. Îi ajunge să fie redus la nevoia primară de supravieţuire cu orice preţ. Preţ absurd. Preţ ridicol. Preţul renunţării la calitatea de a fi OM în schimbul unui castron de linte.  
Se pare că scurtul timp de cînd România a fost invitată să facă parte din familia ţărilor democrate prin apartenenţa la UE şi la NATO n-a fost suficient pentru „stupid people” pentru a se deştepta.
Am văzut cu oroare cum întreaga lume civilizată priveşte cu stupefacţie cum românii din diaspora sunt împiedicaţi cu bună ştiinţă să voteze. Mulţumim diasporenilor! Dar. Problema este la noi, în ţară, nu la cei care au ales calea pribegiei pentru a se putea realiza. Văd cu amărăciune că acestor români le pasă mult mai mult de ţară decît le pasă celor rămaşi în ţară. Unii au stat din nou pe margine chibiţînd, alţii au ieşit la vot.
Mîhnirea mea este enormă pentru că cetăţenii României – din ţară – care au votat onest, aşteaptă cu sufletul la gură să vadă cine a înclinat balanţa: turiştii electorali, sau diaspora. AICI este problema!
Să ne înţelegem: am depăşit angoasa că Ponta va fi ales preşedinte. N-am avut prea mare încredere nici în Iohannis. Dar. Mă indispune pînă la greaţă că noul preşedinte va fi ales, dacă va fi ales, prin fraudă. Nici Hitler n-a măsluit alegerile, din cîte ştiu.

Atît pentru acum. Vor mai urma cîteva postări la temă şi apoi, mă voi reîntoarce la lecturile mele. Cărţile sunt prietenii tăcuţi care nu te trădează niciodată. 

Votarea continuă

După cum a anunţat BEC, prezenţa la vot a fost ceva mai ridicată astăzi la ora 11,00, adică  8,5 %, comparativ atît cu turul întîi din 2 nov = 7,2 %, cât şi cu turul doi de alegeri din 2009, adică 6,8 %. Să sperăm ca acest ritm să se menţină.
Aşa cum ne aşteptam cu toţii, diasporenii s-au aşezat la cozi imense cu speranţa de a putea vota. Autorităţile române conduse de actualul guvern au făcut tot posibilul ca votul românilor din străinătate să fie împiedicat prin toate mijloacele imaginabile: secţii de vot insuficiente, cabine de vot puţine în fiecare secţie, absenţa unor membri ai comisiilor.
Se pare că la Londra tuşul a fost diluat cu apă astfel încît atunci cînd buletinul de vot este îndoit, ştampila aplicată să se dubleze şi să anuleze votul.
La Paris, Meleşcanu le-a sugerat celor care stau la coadă că ar putea vota şi la cea mai apropiată secţie de votare, secţie aflată la mai bine de 280 de km. Cinism? Crasă nesimţire? Grobianism? Toate la un loc plus cea mai cruntă expresie a grăjdănismului* slugarnic.
În Italia cozile ating lungimi de peste un kilometru. Şi aşa mai departe.
Toate aceste lucruri pentru că actualul guvern venit la putere în urma unei lovituri de stat,  nu vrea să cedeze puterea pe cale democratică, pentru că diferenţa dintre democraţia autentică şi democraţia imaginată de pesedei este diferenţa dintre cămaşă şi cămaşa de forţă.
Chiar şi studenţii din campusurile universitare care fuseseră momiţi cu o minivacanţă au rămas în cămine şi au asaltat cabinele de vot.
Aşa că, dacă încă n-aţi votat, mai aveţi destul timp la dispoziţie pentru a putea vota cu speranţa că vom instala în funcţia de preşedinte un democrat autentic.
*grăjdan; ţap ispăşitor autoasumat.

sâmbătă, 15 noiembrie 2014

A început!

La ora 20 a votat primul român, în Noua Zeelandă.  Nu redau mesajul său, din decenţă. Oricum, omul este tare înverşunat pe Ponta. 
Am aflat că la Munchen oamenii deja se aşează la coadă ca să fie siguri că vor vota. Reacţia ambasadei? A montat grilaje  de fier la ferestre şi a alertat poliţia. 
Circulă o informaţie gravissimă: membrii unui anume partid, acreditaţi în secţiile de vot din diaspora au primit ordin să nu se prezinte! Explicaţia? Numărul de ştampile disponibile este egal cu numărul membrilor din comisia fiecărei secţii de votare; dacă numărul membrilor nu este cel puţin egal cu trei, secţia de votare NU SE DESCHIDE!
Şi un amănunt: la o participare la vot de peste 60 % , frauda este imposibilă!
Ps. Vor urma şi alte postări la această temă deşi spusesem ieri că pînă luni, TAC!

vineri, 14 noiembrie 2014

Argument

„Decît să fiu mîrlan, prefer să pierd”! Aşa a răspuns domnul Iohannis la întrebarea pusă dumnealui, la o conferinţă de presă, azi.
Exact aici este miezul problemei: sînt românii pregătiţi să accepte normalitatea? Sînt românii pregătiţi să voteze un om care nu acceptă să se comporte suburban  numai pentru a cîştiga o competiţie (electorală) numai de dragul de a cîştiga?
Dacă pentru a cîştiga acest meci electoral, pare a spune domnul Iohannis, trebuie să  mă cobor în troaca de porci, mai bine nu cîştig! Subscriu fără rezerve. 
Independent de conferinţa de presă a domnului Iohannis, spre seară, au mai fost două conferinţe de presă: una a preşedintelui Băsescu şi una a lui „bă, Guevara” – Ponta, prim ministru al guvernului României. Dincolo de mesajul acestor două conferinţe de presă, mesaj ştiut şi ultra ştiut de electori, mesaj venit din partea acestor doi importanţi oameni de stat, ambii au anunţat că au postat pe FB - regina mediului virtual - două filmuleţe penibile. Două puştisme, dacă este să mă întrebaţi pe mine.
Aşa că trebuie să spun că sînt pe deplin de acord cu cele spuse de domnul Iohannis: decît să fiu mîrlan, mai bine pierd!
Cred că a venit vremea să ne alegem conducătorii care dau dovadă de bun simţ elementar. Conducători care nu satisfac apetenţa de mizerie şi de can-can-URI ieftine, a gloatei. Conducători care să readucă România pe mult clamatul şi necesarul făgaş al bunului simţ.
Este domnul Iohannis acest tip de şef de stat? Nu vom şti decît dacă va fi  ales.
Deocamdată, ştim cu precizie cum a fost domnul preşedinte Băsescu şi ştim cum a fost ca PM, domnul Ponta.
Preşedintele Băsescu iese din scenă curînd, cu toate bunele şi cu toatele relele sale. Vom avea de ales noul preşedinte dintre domnul Ponta şi domnul Iohannis. Ce alegeţi?
Repet: decît să fiu mîrlan, prefer să pierd! Vor alege românii, un mîrlan?

14 noiembrie 2014

Ultima zi de campanie electorală. Ce-a fost de spus s-a spus, ce-a fost de făcut s-a făcut. Nu văd ce s-ar mai putea adăuga – semnificativ. Pare-se că zarurile sorţii au fost aruncate şi deşi par măsluite, vor decide. Pare-se că românii (?) vor decide duminică 16 noiembrie ce vor: un preşedinte ca Iohannis sau un preşedinte ca Ponta. Am încercat să ţin cît de cît un mini-jurnal al acestei campanii electorale – primul de pe acest blog – mai mult la sugestia unor amici din virtual, cu precădere din diaspora. Nu mai am nimic de adăugat.
Nu acum. Poate luni să mai spun ceva, după ce vom vedea rezultatele finale. Poate!
Pînă luni, am de gînd să mă relaxez în aceste zile de sfîrşit de săptămînă. Probabil că voi vizita Tîrgul de turism de la Romexpo. Probabil că voi merge la o crîşmioară liniştită să savurez împreună cu soţia mea ceva papa bun şi o sticlă de vin de soi. Poate voi face altceva sau poate nu voi face nimic aşteptînd să văd cum au căzut zarurile sorţii pentru România ŞI la aceste alegeri. Nu ştiu. Nu mai ştiu. În orice caz, îi îndemn pe toţi cititorii acestui modest blog să nu lipsească de la vot! Ultimul îndemn pe care îl fac la sfîrşitul acestei campanii este să citească – dacă vor – un excelent articol care îi poate lămuri despre profilul celor doi finalişti. AICI.
Să votaţi bine! J

miercuri, 12 noiembrie 2014

Nimic nou în confruntare

Tocmai s-a încheiat cea de-a doua confruntare între finaliştii Ponta şi Iohannis. Practic, n-a mai rămas nimic de făcut sau de sperat: unul dintre aceşti doi candidaţi va fi următorul preşedinte al României pentru următorii cinci ani. Asta dacă nu cumva  reprezentanţii românilor de pretutindeni din comisia cu acest nume din Parlament, nu vor obţine anularea alegerilor pe motiv de gravă perturbare a posibilităţii românilor din diaspora de a vota. Slabe speranţe.
Spre deosebire de confruntarea de ieri, de data asta moderatoarea a controlat ceva mai bine emisiunea, în pofida nenumăratelor încercări ale lui Ponta de a prelua – ca ieri, în bună parte – controlul.
Din păcate nici în această confruntare n-a reieşit ce va face noul preşedinte în mandatul său. N-a fost discutată nicio problemă de politică externă deşi ar fi fost strict necesar. N-a fost prezentată nici măcar o singură idee strategică de dezvoltare în viitor a României. N-a reieşit nicicum din această dezbatere care este principalul obiectiv urmărit de preşedintele care va fi ales. Toată confruntarea s-a limitat la cîteva probleme interne care nu intră aproape deloc în atribuţiile preşedintelui: corupţii din partidul tău versus corupţii din partidul meu, imunităţile scandaloase ale parlamentarilor şi ale miniştrilor, pe scurt fleacuri care fac deliciul presei în fiecare zi. De fapt, probleme care sînt de competenţa Parlamentului.
Iohannis s-a prezentat astăzi ceva mai bine decît ieri. A venit înarmat cu date, cifre, statistici dar Ponta a avut abilitatea – ca şi ieri – de a-i tăia de fiecare dată discursul cu intervenţii la limita obrăzniciei şi a deturnat discuţia către vechea sa obsesie: Băsescu.
Nu ştiu dacă va mai fi vreo confruntare între cei doi. Mai degrabă nu pentru că eu nu prea văd rostul sau mai degrabă nu, pentru că stafful lui Ponta a descoperit că stafful lui Iohannis s-a organizat rapid şi a recuperat avansul deţinut de Ponta la capitolul comunicare. Deci, pericol!

Rămîne cum am mai spus: toată nădejdea rămîne în români: cu cît vor ieşi la vot mai mulţi, cu atît şansele lui Iohannis de a fi ales vor fi mai substanţiale. Vom vedea. 

Cartea preşedinţilor

Nu mă refer la excelenta CARTE cu acest titlu a jurnalistului Cristian Pătrăşconiu. N-are niciu-un rost să o evoc acum, cu numai cîteva zile înainte de cel de-al doilea tur de scrutin pentru alegerea preşedintelui României pentru următorii cinci ani. Ce rost ar avea să evoc o carte care va fi consultată în viitor numai de o mînă de istorici iar acum, în acest prezent nebun, a fost citită numai de o mînă de cititori, poate cîteva sute, poate cîteva mii? Această carte nu va influenţa în mod sigur votul final de duminică, vot la care vor participa cred, cîteva milioane de electori, peste zece milioane presupun, electori care în mare parte n-au auzit nici de această carte, nici despre ce este vorba: evocarea preşedinţilor României începînd cu  Nicolae Ceauşescu, primul politician care a asumat explicit, această funcţie.
Am de gînd să mă refer la cartea pe care o vom juca duminică, la marele pocher care se organizează pentru alegerea preşedintelui, din timp în timp. Au rămas în cursa electorală după cum bine se ştie, doi competitori: Ponta şi Iohannis. Ponta are avantajul de a fi prea bine cunoscut mai ales în ultimi trei ani de zile, Iohannis are dezavantajul de a nu se putea face cunoscut pe deplin electorilor, nici măcar acum. Mass media ştie de ce.
Depinde numai de noi, românii din ţară şi parţial din diaspora ce vom alege. 
Enumăr rapid: după Ceauşescu a venit Iliescu autoproclamat preşedinte pentru doi ani. Apoi, tot Iliescu pentru patru ani. A urmat Emil Constantinescu pentru încă patru ani de zile. L-am ales din nou pe Iliescu în anul 2000, pentru a-i bara drumul către preşedinţie lui Vadim Tudor, cel care după evenimentele de la Costeşti  din anul 1999, visa să intre în capitală călare pe un cal alb, în stil de mare voievod. Au trecut şi ultimii patru ani de preşedinţie Iliescu şi deşi se pregătea să fie preşedinte Adrian Năstase pentru cinci ani de zile – constituţia fusese modificată special pentru acest mandat – a venit în funcţia de şef al statului, Traian Băsescu. După primul mandat al preşedintelui Băsescu, PSD plănuise şi  pregătise candidatura unui diplomat – Micea Geoană. N-a fost să fie ales nici el şi după o noapte în care sondajele îl dădeau cîştigător a venit ziua în care a trebuit să se recunoască învins de Traian Băsescu la o diferenţă de vreo şapte zeci de mii de voturi, voturi venite din diaspora!
Cum se apropie de final şi mandatul final al preşedintelui Băsescu, avem de jucat iar, cartea pocherului electoral: ori Ponta, ori Iohannis. N-am de spus altceva, decît atît: mergeţi la vot! Mergeţi la vot dar, nu uitaţi un element esenţial: în ultimele şase luni de mandat, noul preşedinte al României va fi şi preşedintele Uniunii Europene!
Vedeţi ce carte jucaţi în acest pocher electoral în care sper să nu vă mai lăsaţi convinşi de un cacealmist dovedit a fi farseur, plagiator şi mincinos patologic!

marți, 11 noiembrie 2014

Josnicie fără limite

Mituială de tot felul, campanie murdară, ameniţări făţişe, popi care îndeamnă lumea să voteze musai un creştin ortodox, mini vacanţe pentru studenţi, minciuni non stop proferate pe media, împiedicarea cu orice preţ a românilor din diaspora să voteze, turism electoral de dimensiuni inimaginabile, banere atot prezente, în fine, tot arsenalul imaginabil a fost folosit în această campanie ca şi în campaniile  din alţi ani.
Numai că astăzi s-a depăşit pragul patologicului: în curtea sediului ACL au fost aruncaţi saci plini cu găini care aveau în jurul gîtului benzi de hîrtie cu inscripţii denigratoare la adresa lui Iohannis! Unele dintre aceste găini au fost găsite moarte.
Chestia asta nu mai este humor, nici măcar macabru. Chestia asta este gravă dereglare mintală şi sună al dracului nu doar a morbid ci, de-a dreptul ameninţător. Astea-s metode folosite de KU KLUX KLAN şi de cei mai decăzuţi mafioţi ori lucrul acesta nu înseamnă decît că grupul infracţional organizat care a cucerit puterea printr-o lovitură de stat în 2012, simte că i se apropie funia de gît. Dar debarcarea lui Ponta şi a ciracilor săi nu poate fi realizată în mod democratic decît într-un singur mod: Ieşiţi la VOT! Dacă vă pasă nu mai staţi acasă! Nu pot ei frauda cît putem noi, vota!

luni, 10 noiembrie 2014

Clerul şi politica

Mă abţin cît pot să vorbesc despre cler. Nu fac caz despre faptul că sînt botezat creştin ortodox - am şi certificat - dar, faptul că Biserica se amestecă grosolan în politică mă dezgustă profund.
Habar n-am dacă reprezentanţii altor culte se implică în actualele alegeri dar, ceea ce face BOR este un fapt profund anticreştin. Creştinismul înseamnă iubire, nu îndemn la dezbinare şi în nici-un caz creştinismul nu înseamnă ca prelaţii să-i îndemne pe credincioşi să voteze într-un anume fel. Politica trebuie separată DEFINITIV de libertatatea de conştiinţă.
Cred în ecumenism pentru că Dumnezeu este UNUL iar calea către EL este la îndemîna conştiinţei fiecăruia dintre noi pentru că Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru. Mă întreb ce s-ar fi întîmplat dacă credinţa tatălui meu, greco-catolicismul (uniaţii) n-ar fi fost interzisă de comunişti. Probabil că aş fi fost botezat greco catolic. Este acest lucru un păcat pe care trebuie să-l ispăşesc în viziunea BOR? Aş fi fost un cetăţean de categorie inferioară? Faptul de a nu fi fost creştin ortodox, m-ar fi descalificat în indiferent ce fel de la treburile cetăţii?
Doar întreb dar, fierb! Ce fel de prelaţi conduc acum, BOR?
Părerea mea, dacă mă întreabă cineva, este tranşantă : statul şi biserica trebuie să se ocupe fiecare de domeniul său, fără amestec şi fără intercondiţionalizare. Îmi însuşesc fără rezerve ideile lui T. Jefferson potrivit căruia “ drepturile noastre civile nu depind de convingerile noastre religioase mai mult decît de opiniile noastre în domeniul fizicii sau al geometriei”. Statul nu trebuie să susţina financiar biserica. Daca o biserică oricare ar fi ea, nu reuşeşte să trăiască din contribuţiile directe şi benevole, ale enoriaşilor săi, înseamnă că are urgent de  îndreptat ceva în interiorul său. Dacă preotul unei comunităţi nu-şi poate convinge enoriaşii de rostul bisericii, înseamnă că este un simplu funcţionar, care vine la slujbă pentru un salariu. Iar dacă acel salariu este plătit de stat este cu atît mai grav, pentru că oamenii aflaţi la putere, CORUP!



S-au deşteptat românii!

În urma valului de proteste ale românilor din străinătate, români care-au fost împiedicaţi cu brutalitate să voteze, a urmat un val de proteste ale românilor din ţară care au protestat  TOT pentru dreptul diasporenilor de a vota. Amintesc numai în treacăt că una dintre jurnalistele de la televiziunile de casă ale lui Ponta a afirmat nici mai mult nici mai puţin decît că, aceste manifestaţii – de la Cluj de exemplu – au fost organizate de agitatori de la Budapesta! O prostie imensă care  trădează deruta vuvuzelelor aservite puterii în faţa acestui val extraordinar de solidaritate. Am primit de la o amică din virtual, Odille, un mesaj care mi-a încălzit inima. Iată-l: Tibi, cred ca este pentru prima oara, dupa instaurarea comunismului in Romania, cind rominii din Romania se asociaza cu cei din diaspora, si nu-I mai percep ca pe niste tradatori/dusmani (desi s-a incercat din nou trezirea in rominii din Romania a acestui sentiment). Este o schimbare extraordinara!
Răspunsul meu a venit firesc: Odille, cred că bulgărele a plecat la vale şi nu mai poate fi oprit. Solidaritatea este singura armă care ne-a rămas în lupta cu bolşevicii lui ponta. Exact acum a anunţat că-l numeşte pe Meleşcanu ca ministru de externe şi a anunţat răspicat că nu se va mări numărul secţiilor de votare. Precis va ieşi un scandal internaţional uriaş, scandal care va fi cred, exact picătura care va face paharul să se reverse. Cred că oamenii vor ieşi în stradă în număr foarte mare! Altfel, e de rău!
Şi mi-am pus întrebarea: chiar s-au deşteptat românii? Cred că da! Guvernanţii au început să dea înapoi: prima mişcare a venit de la ministrul afacerilor externe care “şi-a depus mandatul”. Primul ministru a ieşit într-o conferinţă de presă şi a anunţat scurt că a acceptat demisia domnului Titus Corlăţean şi l-a propus ca înlocuitor, pe Meleşcanu. O parte dintre comentatorii de pe FB s-au grăbit să spună că preşedintele fie va amîna numirea, fie o va respinge. Ei bine, pe asta a şi mizat Ponta: să poată descărca întreaga vină a dezastruoasei organizări a alegerilor din diaspora, pe umerii preşedintelui. Ei bine, n-a ţinut! Asta dovedeşte că timpul scurt nu mai permite echipei de zgomote din spatele premierului să premediteze blestemăţii care să aibă efect.

Numai că dacă românii s-au deşteptat de-a binelea, ar trebui să încununeze acest splendid început de solidaritate cu diaspora şi să iasă la vot în număr atît de mare, încît fraudele imaginate de hoţii lui Dragnea să nu mai aibă efect. La vot!  

duminică, 9 noiembrie 2014

Ultima repriză

Peste exact o sptămînă, cam la această oră vom avea rezultatul final al scrutinului electoral pentru alegerea noului preşedinte al romanicăi. Va fi acest rezultat în favoarea românilor? Nu ştiu. Sper. Deocamdată văd că românii din diaspora sunt masiv şi deliberat împiedicaţi să voteze pentru că experienţa din anii trecuţi a dovedit că diaspora NU votează cu PSD. Vă amintiţi cred, episodul cu ţopăiala prostănacului, da?
Începînd de ieri românii de pretutindeni dar şi din ţară protestează vehement împotriva discriminării: accesul la vot este strict restricţionat pentru diasporeni în timp ce românii din ţară ori nu catadicsesc să voteze ( aproape jumătate, oare de ce?) ori votează multiplu prin metoda turismului electoral = un milion de români (din zece milioane!) au votat în localităţi care n-au nici măcar un singur obiectiv turistic.
Că guvernanţii – actuali dar şi din trecutul recent – n-au interes să le ofere românilor din diaspora posibilitatea de a se exprima, înţeleg. Parţial dar, înţeleg. Ce nu pot înţelege nicicum, este cum după 25 de ani de la căderea dictaturii lui ceauşescu mai sunt destui români care să se lase mobilizaţi întru apărarea unui guvern corupt  cum este guvernul Ponta. Asta, chiar nu pot înţelege!
Am văzut oripilat cum jandarmeria română  a intervenit brutal împotriva celor care manifestau pentru dreptul românilor de pretutindeni de a vota. La Braşov, în Bucureşti şi în alte locuri au fost mobilizate cete de măciucari care să le taie cheful protestatarilor. Jandarmii au brutalizat cu sălbăticie manifestanţii anti-Ponta şi au ignorat brutalitatea măciucarilor pro-Ponta. Primăriţa din Craiova, Olguţa Vasilescu ameninţă cu război civil. Delirerează în stil Vadim dar, intenţia se reţine!
Am văzut de asemeni cum televiziunile au ignorat în cea mai mare parte a timpului protestele celor care cereau în mod legitim, restabilirea dreptului deplin la vot al tuturor românilor care doresc să voteze. Abia după ce media din străinătate a prezentat pe larg aceste proteste, media autohtonă total asevită guvernării Ponta a catadicsit să prezinte – deformat – aceste proteste legitime. Ne reîntoarcem în anii 1990? Reînviem mineriadele?
Ultima  repriză a acestui scrutin electoral se va încheia peste o săptămînă.Va fi suficient acest timp pentru necesara clarificare? În această lume tulburată, se vor deştepta românii? Vom vedea!

Ps. Ministrul de externe, Titus Corlăţean, a anunţat că va trimite opt sute! de angajaţi ai MAE să supravegheze şi să eficientizeze procesul electoral. Serios? Îmi vine să zîmbesc. Nu cumva cei opt sute de amploaiaţi vor face tot posibilul ca procentajul lui Ponta să crească în diaspora de la 15 % la habar n-am cît? Poate 16 % ? 

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

O idee excelentă!

"Strategii ACL, hai sa iesim nitel din canoane.
Scop:
a. Sa dam o mana de ajutor romanilor din strainatate sa poata vota in conditii omenesti, punand presiune pe Corlatean sa mai deschida niste sectii de votare si sa organizeze ca lumea de asta data scrutinul.
b. Sa-i determinam pe romanii din strainatate sa mai faca odata efortul de a calatori cateva zeci, sau chiar sute de kilometri, pe cheltuiala lor, ca sa voteze. ( Pentru ca, nu-i asa, nici voi nu v-ati spetit promovand votul prin corespondentza. )
Mijloace:
1. Luati bilet de avion pentru sambata viitoare lui Klaus. Sa mearga in Germania ca sa voteze cu parintii lui. Sa vedm daca lui Corlatean o sa-i placa sa stea televiziunile cu el live cateva ore in sir pana-i vine randul la vot.
2. Domnul Basescu, e momentul sa-si plateasca datoria fata de romanii din Spania si Italia, ale caror voturi au inclinat balantza in 2009. Deci, Roma, Madrid, hai ca-i frumos...
3. Doamna Macovei, nu va e dor de Bruxelles? Duminica viitoare...
4. Doamna Udrea, v-am pus de-o parte Parisul. 
5. Toti europarlamentarii ACL sa-si aleaga locuri din Europa unde sa stea la coada cu "capsunarii". Poate le sterg de pe obraz palma data pe 2 noiembrie de guvernul incapabil Ponta. 
6. Parlamentarii pentru "strainatate", nu v-ati luat inca bilete de avion? Hai!"

Pamflet viral pe Face Book

"Mă înfioară această campanie electorală. Când ajung acasă, mă năvălesc informațiile șocante. Ultima mi-l arată pe Ponta citându-l pe Ion Rațiu, lăudându-se cu votul dat acestui Sir al României și, cel mai grav, comparându-se cu el. Câtă nerușinare, cât tupeu încap într-o singură ființă? Cât e de diliu plagiatorul ăsta? Băi, dilimache, mizerabile, tu nu ai dreptul să te folosești de emblemele pe care le avem noi gravate în inimi ca să îți atragi muște în jur! Tu ești un rahat produs de FSN, citeaz-o pe mă'ta mare, bunicuța Iliescu, președintele TĂU de onoare, nu al meu, nu al nostru. 
Cum îndrăzne
ști să târăști în mizeria ta numele celui care astăzi mai moare o dată văzând ce faci? 
Aici vorbim despre cel care a înfiin
țat Uniunea Mondială a Românilor LIBERI - nu a celor speriați că își pierd locul de muncă dacă îndrăznesc să ți se împotrivească!
Omul ăsta s-a născut în inima Transilvaniei, nu îl confunda cu aplaudacii tăi din Teleorman!
Omul ăsta a avut norocul să evite comunismul uciga
ș, și-a petrecut 50 de ani din viață la Londra, în exil, dar nu a uitat nicio zi că e român. Dacă i-ar fi fost dat să trăiască, probabil că la alegerile de acum ar fi stat la coadă la vot până când i s-ar fi trântit ușa în nas și ar fi fost gonit și umilit din fața secției, fără să apuce să atingă ștampila. 
Tu îl citezi? Lasă-mă pe mine să-l citez: "calomnia constituie ultimul refugiu al omului frustrat şi slab". Asta spunea Ion Ra
țiu despre MINCINOȘI. Cum crezi că te-ar fi privit? Ca pe un om onest?
Mai vrei citate? Hai, Ponta, hai să vorbim în citate din Ion Ra
țiu.
"Apără drepturile poporului român, în totalitatea sa!"
Știi ce-ar fi presupus asta, nu?
Mai vrei citate din el? 
"Toată via
ța care mi-a mai rămas am s-o petrec încercând să pun în aplicare ceea ce am învățat despre democrație în anii petrecuți în exil."
Ce spui tu? Exact ce spunea Iliescu: numai cei care apar
țin sistemului îl pot reforma, știu ei mai bine din interior cum să acționeze. Îi gonești pe toți, Occidentul e îngrozit de ce se întamplă aici și tu te folosești de imaginea unui gentleman veritabil, amăgindu-te și amăgindu-ne că îi semeni? 
Doamne Dumnezeule, drept cine ne iei, măscăriciule?!?
Pune-
ți pe pagina FB-ului lozincile care te reprezintă!
Ia de-aici:
"Moarte intelectualilor!"
"Nu ne vindem
țara!"
"PNL şi PNŢ / Să ne pupe-n FSN!" 
"Iliescu apare, soarele răsare!"
"Iliescu, te votăm, / Te votăm tot neamu’ / Ca să moară de necaz / Raţiu şi Câmpeanu!"
Din cauza acestor lozinci te detest azi pe tine
și pe tot partidul tău vândut. Mișel. Plin de pușcăriabili. Hai sictir de-aici încă o dată! 
Bună seara."
Natalie Ester actriţă la Teatrul Evreiesc de Stat.