Nedumerire

Încerc să înţeleg de ce, oameni educaţi şi luminaţi de lecturi substanţiale, oameni pe care nu-i poţi bănui de aşteptarea şi primirea unor sacoşe electorale, se complac într-o cecitate înfiorătoare: validarea prin vot sau – mai rău – prin neimplicare, a unui tandem toxic, respectiv ponta-crin: doi indivizi lipsiţi de cea mai mică valoare personală, indivizi păpuşaţi în cel mai evident mod, de un grivco-felix-sinistru, voiculesc înspăimîntat de perspectiva de a-i fi coleg de celulă, unui vînător de chinezării.

Încerc să înţeleg ce soi de resorturi interioare îi mînă pe aceşti oameni, în demersul lor expectativ (ca să mă menţin în aria unui discurs minimal politicos).

Trag concluzia tristă că aceşti oameni sunt fie parte a sistemului, fie sunt şantajaţi la nivel micro, fie sunt inconştienţii urmaşi ai prelaţilor care dezbăteau sexul îngerilor cînd capitala Bizanţului, era cotropită.

Aferim, BRE!

Singura problemă pe care (mi-) o mai pun, este aceasta: cum se face că foarte mulţi dintre aceşti români, duc dorul copiilor lor care au părăsit România?