vineri, 6 februarie 2015

De ce-aş fi trist?

Chiar n-am de ce, pentru că anul acesta are semne bune către foarte bune.
Peste cîteva zile fiul meu va împlini o vîrstă rotundă, draga mea soţie mă va invita să-i celebrez o anume sumă de ani la începutul primăverii, în luna aprilie un drag nepot de frate va împlini o vîrstă care-i va marca maturitatea, iar către sfîrşitul lunii mai, draga mea nepoată care poartă numele mamei mele, Maria, se va declara iar, împlinită  ca femeie care le-a dat viaţă celor doi copii frumoşi pe care i-a dobîndit împreună cu soţul său atent, iubitor şi îndatoritor.
Şi, încă. La începutul lunii mai, sora mea îşi va mai adăuga un an de viaţă!
Aşadar, de ce-aş fi trist? Sincer, nu-s!
Trec lejer peste lunile de vară deşi am ce spune şi despre aceste luni - dar nu vreau - şi merg întins către toamnă. Toamna în care m-am născut. Sfîrşitul de septembrie pe care nu vreau să-l mai apuc. În rest, va fi tăcere.
De ce-aş fi trist?



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu