De la Zurich la Basel

Plecasem din Bucureşti ferm convins că de la Zurich la Basel vom merge cu TGV-ul elveţian, respectiv Lyria. Poate, altădată. Acum, ne-a învăţat nepoata mea să ne procurăm nişte chestii grozave, denumite PASS turistic. Cu aceste pass-uri miraculoase avem reduceri substanţiale la călătoriile cu trenul, la transportul în comun urban (tramvai, autobuz, troleibuz) şi interurban (autobuzul galben), la eventualele călătorii cu vaporul, parţial la transportul pe cablu şi chiar acces gratuit, la muzee! Aceste pass-uri sunt de mai multe feluri; fie pe o perioadă de timp fixă, fie pentru un număr predeterminat de călătorii, şi sunt emise pentru grupuri de la două la cinci persoane. Voi reveni la aceste pass-uri, pentru că merită.

Deocamdată ne-am urcat într-un tren local, un soi de navetă care opreşte în fiecare staţie de pe parcurs. Periferiile Zurich – ului nu-mi par cîtuşi de puţin atrăgătoare; este o zonă industrială cu depozite, zeci de linii ferate şi nenumărate autostrăzi suspendate (unde eşti Oprescule ? :)   ), peisaj neutru pigmentat de construcţii fără nimic spectacular dar, extrem de utile... Vom reveni pe acest traseu de cîteva ori, şi voi mai povesti cîte ceva.

Trenul acesta nu este prea ponosit dar, nici nu prea străluceşte de curăţenie; mulţi turişti, ceva localnici (navetişti), oameni de toate felurile şi de toate culorile. După ce parcurgem cîteva staţii, peisajul începe să semene cu imaginea pe care o aveam eu despre Elveţia: case frumoase, ogoare îngrijite, livezi, terase cu viţă de vie, curăţenie desăvîrşită, peisaje minunate. Într-un castel cu alură medievală, şi-a găsit sălaş o fabrică de bere. Asta-mi place! J

Vine şi prima surpriză: controlorii. Un bărbat între două vîrste şi o fată frumoasă, cer politicoşi şi surîzători, legitimaţiile de călătorie. Evident, toată lumea are aşa ceva. Deci ? deci, simplu: cînd anume categorii de călători au priceput că-şi pot cumpăra bilete on-line (telefoane deştepte, tablete, etc) numai cînd apar controlorii, şefii cei mari au luat măsuri extreme; respectiv, au sporit numărul controlorilor iar regulile au fost înăsprite. Adică, nu prea mai merge să prezinţi tichetul de călătorie cumpărat on-line, la prea multe minute după ce trenul a plecat din staţie. Aveam să pricep ceva mai tîrziu de ce viaţa celor care încearcă să fraudeze sistemul, este destul de grea în Elveţia. Voi reveni la acest aspect, la vremea potrivită. Deocamdată am ajuns la Basel în gara elveţiană (mai sunt două gări = gara franceză şi gara germană, dar despre asta, mai tîrziu), iar de la gară pînă “acasă” nu mai avem mult de mers. Mîine vom avea o zi plină deci, pe mîine! Cu poze. J