luni, 3 septembrie 2012

Am fost odată prieteni


Am fost odată prieteni? Am fost? Crezi tu că nu mai suntem prieteni? Eu ştiu precis că nu suntem duşmani. Am consumat mult prea repede esenţa copilăriei noastre?  Ne-am maturizat în mod diferit? Dragă fost-prietene, nu pot să spun altceva decît că da, prietenia copilăriilor noastre, a întrat în conul de umbră al maturizărilor noastre, diferite. Ochii copilului care erai, nu mai sunt ochii în care copilul care eram, priveam. Ne priveam fir-ar să fie, ochi în ochi, fără teama maturilor obişnuiţi cu trădarea. Poţi să-mi spui prietene, cînd a dispărut inocenţa din privirile tale? Nu poţi? Încerc eu să spun: în momentul în care familia ta, şi mai ales cariera ta, au devenit mai importante decît prietenia noastră. Ai dreptate prietene drag, ai dreptate! Nu mai contează faptul că fără prieteni, inclusiv familia ta va fi supusă vremelniciilor… Toate cele bune îţi urez, drag-fost-şi-posibil-viitor-prieten! Îţi rămîne cariera. Şi golul imens din jurul tău. La capătul dezamăgirilor tale, te aştept.
Dor mai mult pierdutele prietenii ale copilăriei noastre decît cele din virtual?

Un comentariu:

  1. Amadoua dor, mai ales cand nu intelegem de ce
    Dar fie vorba intre noi, nu ne parasesc altii ....ca asta ar insemna ca noi nu parasim niciodata pe nimeni.
    Pur si simplu cateodata ne distantam de prieteni si o luam pe alt drum , se schimba ceva in noi

    RăspundețiȘtergere