duminică, 5 august 2012

Bodaproste


 M-am uitat lung la balaurul cu cojoc mitos.
      - Mi-e frig, mi-a spus.
      I-am întins o para.
      - Cumpara-ti foc!
      - Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu mâna mea stânga.
      - Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
      S-a strâmbat.
      - Esti fraier! Da' vino cu mine!
      Nu eram fraier. La ce e bun un bodaproste?!
      Ne-am dus la taraba ghebosului. Balaurul i-a întins paraua.
      - Foc! a cerut.
      Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
      El a zâmbit. Si i s-au rumenit solzii. 
      - Asa da! a spus.
      Si din nara dreapta i-a tâsnit o flacara.
      Pe urma si-a scos cojocul si mi l-a dat mie.
      - Asta nu mai îmi trebuie. Asta e ALTCEVA. E pentru tine.
      L-am luat cu ciuda. Nici mie nu-mi trebuia. Dar era ALTCEVA. Îl cerusem.
      Am plecat suparat.
      Si m-am uitat lung la uriasul cu cearcane.
      - Sunt istovit, mi-a spus.
      I-am întins o para.
      - Cumpara-ti putere!
      - Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu mâna mea dreapta.
      Cu stânga tineam cojocul.
      - Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
      A ridicat din umeri.
      - Esti prost. Da' vino cu mine!
      Nu eram prost. Doar n-avea cum sa-mi dea cearcanele!
      Ne-am dus la taraba ghebosului. Uriasul i-a întins paraua.
      - Putere! a cerut.
      Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
      El a zâmbit. Si i s-au limpezit ochii. 
      - Asa da! a spus.
      Si a smuls trei scânduri din taraba ghebosului. Le-a strâmbat si mi le-a dat mie.
      - Astea sunt ALTCEVA. Sunt pentru tine.
      Le-am luat cu ciuda. Nu-mi trebuiau. Dar erau ALTCEVA. Le cerusem.
      - Hotule! a strigat ghebosul.
      La urias a strigat. Dar ala i-a aratat pumnul.
      - El e hotu'! a strigat ghebosul.
      Si m-a aratat pe mine.
      - Platesc! am spus eu.
      Si i-am dat cojocul. 
      Ghebosul l-a luat. Iar balaurul care cumparase foc a început sa râda.
      Pe urma a stranutat înspre scânduri si toate s-au facut scrum.
      Si mi-a fost ciuda.
      Am plecat suparat.
      Si m-am uitat lung la vrajitoarea cu ochi rosii.
      - Sunt rea, mi-a spus.
      I-am întins o para.
      - Cumpara-ti bunatate!
      - Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu amândoua mâinile.
      - Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
      Si-a scuipat în sân.
      - Esti nebun. Da' vino cu mine!
      Nu eram nebun. O tineam pe-a mea. Atât.
      Ne-am dus la taraba ghebosului. Vrajitoarea i-a întins paraua.
      - Bunatate! a cerut.
      Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
      Ea a zâmbit. Printre lacrimi. Din ochii ei albastri.
      - Asa da! a spus. 
      Si si-a sters lacrimile. Si i-au ramas în mâini margaritare. 
      Si mi le-a dat mie.
      - Astea sunt ALTCEVA. Sunt pentru tine.
      Le-am luat. Erau ALTCEVA. M-am bucurat ca le capatasem..
      Dar uriasul care cumparase putere mi le-a strâns între degete. 
      S-au sfarâmat toate. Si pulberea mi-a cazut în palme.
      Era stravezie. Si mi-a fost ciuda ca numai cu ea ramasesem.
      Am plecat suparat.
      Si m-am uitat lung la omul cu obraji supti.
      - Mi-e foame, mi-a spus.
      I-am dat o para.
      - Cumpara-ti pâine!
      Pe urma mi-am privit palmele. 
      Când scosesem paraua pierdusem pulberea stravezie!
      Si n-am apucat sa astup gura omului. Si el a apucat sa zica:
      - Bodaproste!
      Si am plecat cu mâinile goale. 
      Si nu mi-a fost ciuda.
      Aveam sufletul plin... De margaritare!
     

© Copyright Ana Veronica Mircea



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu