miercuri, 30 iulie 2014

Cibernetica şi Dumnezeu

“Pînă la cibernetică poate că mai găseau scuze oamenii de ştiinţă lipsiţi de
credinţă în Dumnezeu. Deşi Bettex, încă din veacul trecut, spunea că la cei
simpli şi inculţi necredinţa este explicabilă, dar la savanţi.desigur nu. Bacon,
acum mai bine de trei veacuri, tot la cărturari se referea certîndu-i că nu-1 pot
gîndi pe Tatăl numai deoarece, potrivit cuvintelor Evangheliei, „se rătăcesc
necitind Scriptura şi necunoscînd puterea lui Dumnezeu."
Cibernetica a dovedit peremptoriu ceea ce progresul neîncetat al ştiinţelor
dezvăluia cu încetul: implicata, absoluta necesitate a unui Mare Programator.
Biologia: admite în cele din urmă că analizorii (cum ar fi ai văzului) intră în
acţiune după un program dinainte stabilit (înnăscut zice Monod) şi că transmit
numai selectiv - există neuroni specializaţi numai pentru viziunea liniilor drepte,
spre pildă -, realitatea fiind analizată în fiecare situaţie după criterii preexistente.
Codul genetic? Fixat şi invariabil, programat. Constituţia atomului? Numai
după anumite modele arhetipale, programate. Limbajul? Structurat şi el, ca
inconştientul, după program. Invarianta speciilor? Tot dovada unor limite
prevăzute. Reţeaua legăturilor de rudenie? Cu numeroase variante, dar nu
infinite, deci iar structuri, programare.
Acestea sunt viziuni cibernetice ale lumii, adică tot atîtea recunoaşteri ale
unor modele. Să fie toate spontane şi întîmplătoare? Aida de! Cibernetica este
suprema dovadă raţional ştiinţifică a creaţiei, noţiunea universală de programare

nu mai îngăduie nici o îndoială cu privire la existenta Creatorului.” 
N. Steinhard / Jurnalul fericirii

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu