vineri, 18 iulie 2014

Papa şi orfanul

„S-a întîmplat în Polonia, imediat după război. Un om salvase din Holocaust un copil evreu, ascunzîndu-l de nemţi cu grijă şi devotament pe toată durata ocupaţiei. Părinţii lui pieriseră. Acum, după ce primejdia trecuse, omul veni într-o zi cu copilul la un preot cerîndu-i să-l boteze. Omului, un bun catolic, îi păsa desigur de mîntuirea veşnică a sufletului copilului. Spre surprinderea lui însă, preotul îl întrebă: Crezi că părinţii lui  ar fi fost de acord cu botezul? Nu, admise omul, din cîte i-am cunoscut. Ar fi dorit să fie crescut ca evreu.  Atunci, zise preotul, el nu trebuie botezat. Preotul acesta purta numele de Carol Wojtila; posteritatea îl va cunoaşte întotdeauna sub numele de Papa Ioan-Paul al II-lea.
Ne închipuim şocul omului: era creştin, catolic şi era convins că deţine adevărul; iar adevărul – cităm din nou celebra spusă din Evanghelia după Ioan – vă face liberi. Era deci liber, se gîndea el, fiindcă credea în Cristos; or, credinţa lui îi poruncea – credea el – să-l salveze şi spiritual pe copilul pe care îl salvase trupeşte şi să-l facă şi pe el liber întru Cristos. Greşit, îl contrazice preotul: a răpi un copil din comunitatea lui persecutată, aproape exterminată, incapabilă să se opună, nu-i un act moral, deoarece impune silnic copilului o condiţie pe care părinţii să-i n-au dorit-o, ba poate chiar au detestat-o. A dori să-l creştinezi în pofida acelora nu-i decît echivalentul edulcorat al unui botez forţat, din cauză că privează de libertate şi pe părinţi post mortem, şi pe copil în viaţă. Omul care, plin de bune intenţii şi de credinţă în Dumnezeu, voia să boteze copilul se abătuse de la adevăr şi îşi compromisese, în consecinţă, propria libertate. De ce? Deoarece voia să o ia altora.”
Am selectat acest fragment din cartea domnului Andrei Cornea / Miracolul / Humanitas / 2014 / pag. 46.

De ce? Vă las să înţelegeţi ce vreţi.  Mă întreb numai, cum ar fi procedat un musulman cu acest copil. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu