„Pe cînd, băiat
fiind, mă scăldam în rîu, cineva mi-a furat hainele împăturite pe mal. Şi, ca
să nu mă întorc gol acasă, aşteptînd să se întunece, m-am distrat
scrijelindu-mi iniţialele pe trunchiul unui măr. Anii au trecut, mi-am găsit o
fată frumoasă şi m-am însurat cu ea. Imaginaţi-vă ce s-a întîmplat cînd am
păşit pentru prima oară în dormitor. Frumoasa mea nevastă îşi scoase liniştită
protezele din gură, apoi şi le puse într-un pahar cu apă. Pe urmă îşi scoase
peruca, descoperindu-şi capul chel. Din corsaj îşi scoate două bucăţi de vată.
Mîndra mea se transformă sub ochii mei într-o sperietoare de ciori. Şi asta nu
era tot. Momîia îşi scoate fusta şi îşi desface cu sînge rece un picior de lemn.
Şi pe piciorul ăsta îmi zăresc deodată iniţialele pe care le scrijelisem cîndva
pe trunchiul unui măr bătrîn, pe cînd în copilărie mi se furaseră hainele”.
Fragment din
America fără etaje / Ilf şi Petrov / Polirom
Cum să nu crezi
în soartă? J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu