În
statusul meu despre subiectul Charlie, n-am făcut referire la religie. DELOC!
N-am nicio problemă cu ateii sau cu cei de altă
confesiune, dacă o au. Am în schimb o problemă cu cei care pretind că dreptul
la libera exprimare subsumează dreptul de a insulta. Şi precizez din nou: sînt
pentru libertatea necondiţionată dpdv legal a presei; sînt pentru dreptul
artiştilor de a se manifesta liber.
În acelaşi timp, nu pot admite că dacă eu respect setul
de valori al altora, alţii, indifent care ar fi aceştia, au dreptul de a mă
insulta pe mine sau au dreptul de a persifla setul meu de valori care se
manifestă în limitele bunului simţ. Eu despre asta vorbesc: despre setul
minimal de reguli sociale în lipsa cărora, societatea s-ar disipa în anarhie
sau măcar în mahalagism.
ps. sînt la fel de preocupat de extinderea fenomenului
NOCIV de islamizare ideologică, numai că aceşti descreieraţi care comit
atentate sîngeroase n-au nicio legătură cu islamul ca religie. Aici este vorba
numai despre lupta pentru putere, chestie care s-a regăsit în istorie în
manifestarea tuturor celor care au pretins indiferent cînd, că pot organiza
lumea definitiv, potrivit conceptelor lor, prin forţa armelor. Se pare că
trebuie să regîndim paradigma “dreptul fără forţă, înseamnă neputinţă”. Aici e
aici!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu