Mă bucur că s-a
încheiat şi acest episod absurd în care oameni ucid oameni pentru că au alte
păreri.
Deplîng victimele
ucise samavolnic.
Pledez hotărît
pentru libertatea opiniei.
Dar.
Nu pot fi de
acord că libertatea opiniei poate subsuma libertatea de a batjocori ceea ce
alţii consideră a fi un reper moral, ca să nu folosesc sintagma reper sfînt.
Dacă în numele
libertăţii de opinie batjocorim libertatea altor oameni la opinie sau la modul
lor de a fi înseamnă că ceva e defect în modul unora dintre noi de a privi
lucrurile.
Libertate de
opinie înseamnă în primul rînd să fii onest şi să exprimi ce ai de spus în
deplină libertate, ştiind că opinia ta nu ofensează modul altor oameni de a fi,
pentru că libertatea nu poate fi exersată decît în vecinătatea libertăţii
celorlaţi NU încălcînd-o sau batjocorind-o.
Dacă opinia ta se
bazează doar pe persiflarea altora, asta nu-i nimic altceva decît obrăznicie
agresivă. Ori după cum bine se ştie, agresiunea naşte agresiune.
Repet, deplîng
victimele ucise în mod samavolnic.
Nimic nu poate
justifica crima.
NIMIC!
Aşa că.
Nu sînt Charlie
pentru că eu n-am puterea de a-i persifla pe alţi oameni, şi mă aştept ca şi
alţi oameni să nu mă persifleze pentru modul meu de a fi.
Nu pledez pentru
cenzură, nu pledez pentru legi care să interzică.
Pledez pentru
revenirea la bunul simţ care ne-ar permite să convieţuim paşnic indiferent de
convingerile noastre, fără să fim tentaţi de a ne constitui în instanţe care să
condamne la batjocură modul altor oameni de a fi.
Ironia este ceva,
gluma este altceva. Umorul este ceva, batjocura, altceva.
De aceea, eu nu
sînt Charlie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu