Ajunşi din nou la gară, ne interesăm cum putem
ajunge la Berna. Aflăm că ori luăm o cursă locală pînă la Olten şi de acolo
ajungem la Berna cu un TGV, ori aşteptăm aici jumătate de oră şi avem cursă
directă. PASS-urile noastre funcţionează în ambele variante. Deci, luăm prima
cursă spre Olten că în Elveţia, statul aiurea prin gări pare o ciudăţenie. J
Distanţele nu sunt mari, iar vitezele nu sunt mici, aşa că ajungem la Olten
mintenaş şi tot mintenaş vine şi TGV-ul. Ajuns la bord, inspectez niţel maşinăria
asta şi dau peste nişte panouri care afişează atît viteza de moment cît şi ora
sosirii la prima staţie. Acest TGV nu este pe pernă magnetică ci, pe şinele
clasice dar senzaţia de confort este extraordinară: curat, luminos, civilizat!
Vremea este capricioasă şi dacă la Lucerna ningea,
după Olten plouă. Nu mai durează prea mult şi ajungem la Berna. Cred şi eu cu
astfel de legături şi cu astfel de viteze. Deşi pare scump, transportul nu este
deloc aşa. E scump dacă nu călătoreşti decît întîmplător dar dacă ştii ce vrei,
un sistem uluitor de Pass-uri reduce preţul biletelor la corespondentul lor din
Ro, numai că aici banii încasaţi sunt folosiţi integral în sistemul integrat de
transport (feroviar, fluvial, urban şi interurban, transport pe cablu). În Ro,
banii aceştia sunt deturnaţi de necolaiciuci succesivi, iar datoriile de
miliarde de euro sunt şterse cu nesimţire de guvernele succesive, care în loc
să-l protejeze pe cetăţean, îl batjocoresc. Altă galaxie este Elveţia asta care
unora le pare plicticoasă cînd de fapt, această ţară
este curată, cinstită, bogată, civilizată. Adică cu vreo cîteva secole înaintea
unor ţări din europa apuseană şi cu vreun mileniu înaintea europei estice. Zică
gică-contra ce-or zice, asta ESTE realitatea pură şi dură!
La Berna (ca şi în alte oraşe vizitate) am făcut
un scurt tur al centrului istoric. Nici aici n-am notat nimic, de inventat nu
este stilul meu aşa că, las imaginile să spună ce au de spus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu