joi, 19 aprilie 2012

Laptop

- No laptop?
- No laptop!
A început să mă amuze mirarea cerberilor din aeroporturi cînd îi văd cum constată nedumeriţi că geanta mea de umăr pentru laptop are de toate, numai laptop, nu. Ştiţi cum este vorba: la început a fost… un note-book, căruia i-am cumpărat o “coajă”; de note-book m-am cam despărţit în călătorii, de geantă, NU.
Deja suntem în aeroportul Zurich şi am trecut de toate barierele. De toate? Nu chiar… De data asta, impresia mea despre precizia elveţiană (voi reveni la acest subiect) a intrat într-o scurtă mirare: de ce tocmai avionul nostru este întîrziat cu 15 minute? De fapt, nu este singurul avion întîrziat. Mai sunt vreo şapte sau opt avioane în această situaţie. De ce? Nu ştiu…
Nu mai port păcătosul de note-book cu mine în călătorii, din varii motive. Mai ales pentru că mă perturbă. În loc să mă bucur de călătorie, mă repezeam să scriu. Gata cu tirania de tip laptop! No laptop? Hotărît lucru, NO!
Am decolat de o bună bucată de timp şi după ce-am admirat pe săturate şerpuiala luminilor care se întretaie la sol, am intrat cu toţii, cu avion cu tot, în întunericul nopţii. Îmi cam urlă motoarele în timpane dar, asta e: ne întoarcem acasă (voi descrie şi decolarea) cu acelaşi Fokker de 100 de locuri şi noi stăm pe rîndul 19 din 20 (a cîte cinci locuri) exact lîngă turbopropulsorul din stînga. Atîta pagubă: aceste 14 zile petrecute în Elveţia ar fi meritat şi sacrificii mai mari decît ceva întîrziere şi două ore de zbor cu timpanele agresate. Două ore trec mintenaş cît despre întîrziere, să fim serioşi: cu ce să coordonăm (voi reveni la coordonarea integrată şi incredibilă a mijloacelor de transport în comun din Elveţia) aterizarea de la Bucureşti? Cu transportul în comun de noapte? Bună glumă. Cu rechinii care se autointitulează taximetrişti? Ăştia oricum abia aşteaptă să ne jecmănească aşa că răbdare au. Să ne vedem noi cu bine la sol, să ajungem acasă şi mîine (azi), după ceva odihnă şi alte alea, să vă anunţ: am ajuns acasă dragilor, şi bine v-am găsit!
Voi începe să depăn aventura helvetică în următoarele vreo… enşpe zeci de postări; material, am. Numai că trebuie transcris din agendă, în word şi apoi, pus pe blog. Am şi filme, am şi poze, am şi chef şi am şi timp.
Deocamdată mulţumesc tuturor celor care mi-au vizitat blogul în această perioadă de timp, mulţumesc tare mult celor care mi-au transmis urările lor de Sfintele Paşti, şi mulţumesc celor care doar s-au gîndit la noi.
Bine v-am regăsit, prieteni! 

Un comentariu: