marți, 28 august 2012

Dacă...

Merită să citiţi măcar cîte ceva despre pastorul Wurmbrand, AICI

9 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. Spre ruşinea mea (dar nu numai...) habar nu am avut cine a fost pastorul Wurmbrand, pînă de curînd...

      Ștergere
  2. auzisem de el dar tangential intr-o discutie,am citit mai multe aici la tine...
    credinta...ar fi usor sa crezi daca nu ar exista indoiala...
    este cunoscut faptul ca multi chinuiti si torturati in inchisorile comuniste si-au iertat cu adevarat tortionarii...
    cand am citit "Fenomenul Pitesti" am simtit...
    dar ce mai conteaza ce am simtit eu fata de ce au trait oamenii aceia acolo...si au putut ierta...
    nu stiu daca as putea fi atat de buna si nici nu imi doresc sa aflu asta vreodata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu nu ştiu ce-aş face în astfel de situaţii şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a pus în astfel de situaţii decît de două ori. În fine...
      Nu mai pot citi astfel de cărţi. Am citit cîteva şi nu mai suport ideea că astfel de oameni sunt din aceeaşi specie cu victimele lor.
      Despre credinţă nu este mare lucru de spus. fiecare are calea sa către Dumnezeu şi deşi mulţi facem parte dintr-un curent religios - creştinism de exemplu - fiecare dintre noi are propria sa viziune despre divinitate...

      Ștergere
  3. uneori vorbesti ca un batran intelept nins de ani...parca asa se spune in povesti,nu? :)
    nu degeaba se spune sa nu-ti dea Dumnezeu cat poti sa duci...si da,nici eu nu mai vreau sa citesc astfel de carti...ele ma fac sa-mi doresc sa ma fi nascut o gaza...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. chiar sînt nins de ani. :)

      o frumosă legendă spune că un om s-a rugat de îngerul său păzitor, să-l roage pe bunul Dumnezeu să-i permită să-şi aleagă singur crucea pe care trebuie să o poarte.
      primind încuviinţarea şi ajungînd în faţa unui morman de cruci, a ales una dintre ele.
      Dumnezeu şi-a făcut glasul auzit: exact acea cruce ţi-am hărăzit-o şi eu!

      Ștergere
  4. da...frumoasa legenda...
    uita cum ne ajuta cuvintele frumoase sa ne ducem povara...

    nu cred ca esti nins de ani dar vad ca tie iti place sa crezi :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sînt... chiar sînt. :) în fine.

      Povara noastră nu este chiar atît de grea.
      Este pe măsura puterilor noastre.
      Numai noi ne plîngem de povară, în loc să încercăm să o purtăm cu toate puterile noastre...

      Mna, că iar încerc să par înţelept. :D

      Ștergere