Sigur că fiecare dintre noi, a fost străbătut măcar o dată, de gîndul de a fi în centrul atenţiei. În mijlocul atenţiei generale. Sigur că vanitatea perfect umană care ne stăpîneşte, ne îndeamnă să credem că fiecare dintre noi, este unic şi de neînlocuit. Ştiţi ceva? Chiar suntem fiecare dintre noi, unici şi de neînlocuit. Chiar suntem unici şi irepetabili!
Visăm nimburi care să ne încununeze, visăm creste pe care odată cocoţaţi, nu ne mai poate ajunge şi detrona, nimeni. Ştiţi de ce suntem aşa? Pentru că în fiecare dintre noi, sălăşluieşte Dumnezeu. EL este unic şi irepetabil, iar noi suntem creaţia SA! Suntem deci incapabili, să credem că lumea nu se învîrte în jurul nostru, al fiecăruia dintre noi.
Bine, bine, mă puteţi întreba, şi atunci, unde este situarea noastră în margine? Simplu, vă spun. Simplu. Noi suntem situaţi în marginea mărginirii noastre. Nu dezvolt această idee mai mult pentru că, taaare mult mi-ar plăcea să aflu părerea voastră şi să dezbatem această idee, împreună. Pliiiiz, nu staţi pe margine. Comentaţi pentru că numai împreună putem ajunge la concluzii. Da?
Ps. Celor care cred că de fapt Dumnezeu a fost creat de om după chipul şi asemănarea sa, le pun o singură întrebare: cunoaşteţi măcar un singur concept uman, de asemenea anvergură cum este întreaga problematică centrată pe Divinitate? Vă rog să exemplificaţi.
Ce intrebare pui si tu ;))
RăspundețiȘtergereNu-i aşa că ne-ar plăcea să ştim cine şi ce suntem? :))))
Ștergere