miercuri, 1 februarie 2012

Stau in gindurile mele

Stau in gindurile mele si ma fulgera o jale:
ce pacate or’sa-mi spele versurile Dumitale?

Ca si miine, ca si ieri,
 nici nu cer nici nu primesc.

TIMPULE! Nu stiu ce-mi ceri?
Singur o sa ispasesc:

-tot prinosul ce m-apasa;
-toate relele-mi purtari;
-toata latura-mi hidoasa;
-tot ce jindui in visari …!

Stind in gindurile mele,
ma asum asa cum sint:
atzintindu-ma spre stele,
cu genunchiul pe pamint!

8 comentarii:

  1. deci iată şi poezia integrală...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. poezie? e prea mult spus. este o explicaţie pentru acel vers...

      Ștergere
  2. visatorule...visatorule :)
    timpul...timpul este cea mai ispititoare...ispita...nu-l prinzi...il traiesti...dar mereu...nu stiu cum se intampla...mereu ii ramanem datori...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carpe Diem! :)
      Nu-i sînt timpului dator cu nimic.
      Şi nici timpul mie.

      Ștergere
  3. Ei, Tineriu, timpul cerne
    a-nţelesului hachiţă
    şi comandă genunchiere
    pentru cel ce cu cheiţă
    se deschide,asumând...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am şi o versificăreală cu o cheiţă. :)

      Ștergere