Stau in gindurile mele si ma fulgera o jale:
ce pacate or’sa-mi spele versurile Dumitale?
Ca si miine, ca si ieri,
nici nu cer nici nu primesc.
TIMPULE! Nu stiu ce-mi ceri?
Singur o sa ispasesc:
-tot prinosul ce m-apasa;
-toate relele-mi purtari;
-toata latura-mi hidoasa;
-tot ce jindui in visari …!
Stind in gindurile mele,
ma asum asa cum sint:
atzintindu-ma spre stele,
cu genunchiul pe pamint!
ganditoruleeee!
RăspundețiȘtergereUite cine vorbea, ha ha ha! :)
Ștergeredeci iată şi poezia integrală...
RăspundețiȘtergerepoezie? e prea mult spus. este o explicaţie pentru acel vers...
Ștergerevisatorule...visatorule :)
RăspundețiȘtergeretimpul...timpul este cea mai ispititoare...ispita...nu-l prinzi...il traiesti...dar mereu...nu stiu cum se intampla...mereu ii ramanem datori...
Carpe Diem! :)
ȘtergereNu-i sînt timpului dator cu nimic.
Şi nici timpul mie.
Ei, Tineriu, timpul cerne
RăspundețiȘtergerea-nţelesului hachiţă
şi comandă genunchiere
pentru cel ce cu cheiţă
se deschide,asumând...
Am şi o versificăreală cu o cheiţă. :)
Ștergere