Zambete

M-au făcut să rîd la soare , pe o vreme neguroasă 

Şi mi-au transformat în boare ( J ), răsuflarea viforoasă :

Doamnele cu zale dalbe , ce mă-ndreaptă-nspre lumină

Şi mă fac să cred că salbe , de molari în paragină

Se pot transforma în şire de mărgăritare lucii ;

Mi-au trezit din amintire ( ce copil !) şi alunele şi nucii J !…

Doamnele cu mîini de iele si cu suflet de mătase ,

Ce-mi sculptează din măsele , zîmbete victorioase ,

Şlefuind îndemînateci cu unelte de oţel ,

Din caninii mei tomnateci , un surîs de tinerel J !…

                                                *

Vorba lungă-i lălăială ; dar ceva am a vă spune :

Cu firească îndrăzneală , zînelor ( J ) , vă dedic o plecăciune !