Tema acestei psi-luneli a fost propusă de scorpio. M-am
învîrtit în jurul acestui subiect (care seamănă a leapşă) de reflecţie extrem
de incitant îndelung, dar n-am găsit un (singur) răspuns pertinent. Pe mine cine mă opreşte de la ce? La
acest excelent exerciţiu de auto-reflecţie interactiv, încerc să creionez
cîteva răspunsuri care să mă dumirească măcar, pe mine. Mai întîi de toate, voi
enumera cîteva preocupări-activităţi-deziderate-fantasme-planuri-etc, de la
care ştiu precis că nu vreau să mă opresc de bună voie. Deci J
- mă preocupă la modul cel mai serios, soarta ţării noastre;
din cîte înţeleg, trăim momente de cumpănă cumplite: ori rămînem în cea mai
bună poziţie pe care a avut-o România în toată istoria sa, prin apartenenţa la
NATO şi la UE, ori dăm cu piciorul acestei şanse de modernizare a ţării, şansă
care ar fi favorabilă în special, copiilor şi nepoţilor noştri.
- cochetez din ce în ce mai serios, cu ideea de a mă implica
activ în viaţa politică.
- mi-ar plăcea să pot călători mult mai frecvent şi să
realizez pe baza acestor experienţe, reportaje de bună calitate.
- aş dori dacă ar fi posibil, să pot contribui cumva, la
realizarea unui volum (sau mai multe) care să reflecte excelenta activitate a
membrilor clubului psi.
- la capitolul planuri, aş menţiona fie şi măcar în treacăt,
preocuparea mea în ceea ce priveşte soarta copiilor defavorizaţi pentru că-mi
dau seama ce tezaur nepus în valoare, risipim.
Pe mine cine mă opreşte?
Simplu: mai întîi, ştiu că este nevoie de zeci de ani pînă
cînd poporul căruia îi aparţin, să capete o cultură politică şi o conştiinţă;
mă opreşte, timpul.
La capitolul politic, mă opreşte realitatea crudă: actualul
sistem de organizare al partidelor, este departe de ideea unei democraţii
funcţionale.
Ce mă opreşte să călătoresc mai des? Banii...
Ideea de a realiza o carte a clubului psi, îmi este refuzată
din start, de politica editurilor; nu insist pentru că mă enervez.
Cît despre capitolul meritocraţiei, mă izbesc iar, de
factorul politic: suntem cu toţii prizonierii unei găşti de mediocri care au
acaparat toate funcţiile decizionale, gaşcă speriată de pericolul ca oamenii de
certă valoare, să-i înlăture din sinecurile lor.
Aş mai avea cîte ceva de spus dar, mă opresc de bună voie, aici.
J
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu