În urmă cu vreo
trei ani a apărut o carte care a făcut vîlvă și a stîrnit discuții
contradictorii deosebit de aprinse, Supunere,
autor Michel Houellebeck. Pe scurt, cartea era un semnal de alarmă, o ficțiune
în care se prevedea că pînă în 2022 Franța ar fi fost complet islamizată.
Realist scenariu? Posibil. Sau poate că nu. Sau poate că da, dar nu atît de
repede. Cert este că în mai multe țări există deja în marile orașe cartiere
întregi locuite de găști de ”refugiați” care-și impun punctul de vedere
inclusiv în fața autorităților din moment ce nici măcar Poliția nu se
aventurează în acele teritorii. Cumplită carte!
Și iată că în 2017
apare o altă carte din același registru, respectiv pericolul islamizării
europei și nu numai, o carte semnată de Angela Tocilă, Eu sunt Silvia.
Silvia este o
româncă ajunsă în șomaj, cu rate la bancă și greutăți uriașe, care-și caută
scăparea în occident, mai exact în Italia unde face munci umilitoare la fel ca
atîția și atîția conaționali pînă reușește cumva să scape de sărăcie muncind ca
translator și ajunge chiar bogată, are o frumoasă fetiță dobîndită în urma unei
frumoase povești de iubire. Numai că năpasta o lovește crunt și după cîțiva ani
de fericire împreună cu noua sa familie începe lupta cu nedreptățile mai ales
după ce soțul ei este ucis de cîțiva ”refugiați” pedepsiți drastic de justiția
vremii: doi ucigași sunt retrimiși în țările lor, iar alți doi sunt condamnați
la cîte trei ani de închisoare. Atît valorează viața unui OM! Atît!
Nu trece prea mult
timp și Silvia trece ea însăși printr-o experiență traumatizantă: jefuită și
aproape ucisă în bătaie tot de niște ”refugiați” Silvia începe o luptă inegală
cu autoritățile, cu media, cu mentalitățile îmbîcsite de corectitudinea
politică, cu tot acest mediu din ce în ce mai ostil.
Cum va ieși Silvia
din acest carusel de nenorociri vă invit să aflați singuri citind această carte
minunată scrisă în ritm alert, cinematografic.
O remarcă: dacă
Silvia este un personaj fictiv, viața Silviei este alcătuită în bună parte din
întîmplări reale, culese din presa vremii: atentate, jafuri și violuri, etc,
comise de ”refugiați” și trecute în bună parte sub tăcere de autoritățile
vinovate măcar de lașitate dacă nu și de complicitate.
Am mai spus: asta
este diferența dintre un om oarecare și un scriitor: scriitorul surprinde un
moment (sau mai multe) și îl sondează în adîncime pînă cînd întreaga esență a
acelui moment expandează în substanța unei cărți scrise cu liminară sinceritate
și cu totală dăruire de sine! Ceea ce Angela Tocilă face cu mare măiestrie!
”Silvia Angelei
Tocilă nu este Angela Tocilă, așa cum ar putea crede cineva care o cunoaște pe
autoare. Este cartea unui om care vede aberațiile pe care le pot crea și lipsa
dreptei măsuri a corectitudinii politice” spune Ara Șeptilici.
Cu toată stima,
subliniind că sunt de aceeași părere cu distinsa doamnă, eu cred că ba da,
Silvia Angelei Tocilă ESTE Angela Tocilă! Care Silvia spre deosebire de
personajul lui Michel Houellebeck, un profesor universitar care trece la islam
pentru avantaje, Sivia Angelei Tocilă luptă din răsputeri ca măcar fetița ei să
nu trăiască într-o lume care și-a pierdut busola și rădăcinile, adică o europă
care și-a pierdut valorile creștine adoptînd tot ce este mai nociv din
corectitudinea politică: discriminarea pozitivă, legalizarea căsătoriilor gay,
teroarea răspîndită de islamiștii fanatici, etc etc etc. Pericolul este real
pentru că politicienii de calibru au dispărut se pare cam din toată lumea, nu
doar din Europa.
Ce rezervă viitorul
copiilor și nepoților noștri? Dumnezeu cu mila!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu