Studenta criminală

Nu știu nimic despre autoare, Eugenia Crainic, în afară de ceea ce mărturisește în scurtul cuvînt îninte în care schițează pe scurt cine/ce este și ce vrea: o jurnalistă care iată acum debutează în proză cu un roman pe care nu mă sfiesc să-l caracterizez pe scurt ca fiind strălucit.

Romanul are o tentă de policier care pornește de la un fapt oarecare inspirat din realitate dar care fapt este subtil prelucrat de la o crimă banală la un roman de o complexă profunzime și analiză a sufletului omenesc.

Foarte pe scurt, subiectul este preluat din presa românească din urmă cu vreo șapte sau opt ani, respectiv o studentă și iubitul ei au ucis și tranșat un nefericit flăcău tomnatic dacă nu chiar de-a binelea bătrîn, mare amator de prospătură contra cost. Crima petrecută într-un orășel de provincie este anchetată de o echipă formată din doi ofițeri locali și doi ofițeri veniți de la centru. Cu migală , autoarea îl conduce pe cititor pe diverse piste care se dovedesc false pînă cînd apare evident mobilul real al crimei și este descoperit ucigașul. În paralel, autoarea face o scurtisimă radiografie a societății în care trăim fără să insiste prea mult. Și bine face că nu insistă pentru asta ar știrbi din spumoasa relatare a poveștii scrisă în ritm alert și presărată din belșug cu umor de cea mai bună calitate. Dar crima este numai un fundal  pe care se dezvoltă în paralel cu cercetările polițienești o frumoasă poveste de dragoste a două suflete profund rănite de relațiile anterioare, poveste care încununează romanul cu un final fericit.

Pe scurt, o carte de neratat!

Cartea se găsește la librăriile Cărturești.