Am debarcat aici ca să mergem la Sandeman, firma care domină producția și
vînzarea vinului de Porto. Suntem întîmpinați de un ghid îmbrăcat cu o pelerină
neagră și cu pălărie.
Turuie în portugheză date istorice, despre calitățile
acestui vin, despre modul de producție, etc. Despre vinul de Porto AICI
Intrăm într-o suită de încăperi gen beci slab luminate, unde zeci de
butoaie mici (100 litri) și budane uriașe (20. 786 litri bucata!) sunt peste
tot. Atmosfera este saturată de vapori de alcool, practic te poți îmbăta numai
respirînd. După cum arată și mai ales după gust, pare mai degrabă lichior. Am reținut
că mustul este oprit din fermentație și amestecat cu alcool, produsul final
avînd peste 20 de grade ca tărie, dar eu știu că vin este socotită licoarea care
are în jur de 12 % alcool. Nu-i de mine, mulțumesc, cunosc licoarea aceasta și
nu mă interesează. Prefer oricînd un roze sec sau măcar semisec, nici măcar
demidulce. Și așa cum mă așteptam, traaaagem de timp J Ne-au îmbiat cu mostre de vin la
pahar gratuite, și ne-au poftit să cumpărăm vin ambalat sau ciocolată? plus tirbușoane
și alte moșmoane J
Mulțumesc frumos dar mai bine ieșim afară, unde măcar este soare și aer
curat. Într-un final apar și amatorii de pileală gratis și pornim către ceva
terase că a venit și ora de prînz. Nimerim într-un soi de balamuc unde nimeni
nu poate intra de capul său, patronul vrea să te așezi la masă numai după cum
vrea mușchiulețul care-i ține loc de creier, la plată trebuie să pîndești o
casieră că ospătarii n-au voie să pună mîna pe bani, hai siktir și plecăm la
altă terasă unde după ce primim pileala, ne punem pe așteptat haleala. Robi lipsește
din decor că el nici la degustare n-a venit, a plecat să-și mai cumpere cîte
ceva. Silvia un soi de pește, eu alt soi de pește că dacă unul dintre noi se
păcălește să împărțim frățește celălalt soi de pește J
Deci. Amîndoi am avut cod. Silvia cu garnitură de rondele de cartofi
prăjiți și cu sos roșu, eu cu garnitură de cartofi copți și cu salată. Amîndoi am
primit și măsline încălzite, o bunătate! Porții ca de obicei uriașe, norocul
nostru că a apărut și Robi și ne-a ajutat să golim farfuriile J Am avut și un delicat
sos de ulei de măsline cu un ușor gust de usturoi, altă bunătate dar, esofagul
meu protestează. J Pot mînca usturoi verde
sau uscat nu însă și mujdei. De ce? Habar nu am!
În final aflăm că Porto a fost un oraș exclusiv comercial, adică aici NU
există nici-un Palat Regal.
Așa și? Noi avem altă treabă acum: plecăm către Coimbra
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu