luni, 5 august 2019

Zbor spre Canada


Avem avion spre Canada, spre Quebec, cu escală la Montreal. Am ajuns la aeroport destul de lesne, după vreo 40 de minute, deși în mod normal, n-ar trebui să depășească 20.
Normalitate? Asta ce soi de bîzdîganie o mai fi? Oare ce mai înseamnă normal pentru degenerescența generalizată în care ne bălăcim? 
Și tot în acest soi de normal, coada la chek-in durează aproape o oră. De ce să deschizi mai mult de trei ghișee pentru vreo 200 de călători? Privilegiații au un ghișeu separat așa că, măcar oamenii fără pile nu se amestecă cu senioriile lor, mafioți sau politicieni, că tot îs aceeași apă și același pămînt.
Avionul a decolat la timp și zburăm fericiți. Noi numai cu gîndul, Robi la propriu, pentru că a sosit și această zi. A plecat cu cîteva zile înainte de 10 august, ziua în care se împlinește anul, de cînd diasporenii au fost brutalizați,  de danjarmeria lui drag-nea-carmen.
Robi este total apolitic și socotește Canada ca fiind țara sa, căminul său, neimaginîndu-și că s-ar mai putea întoarce vreodată, aici, LA VOI!  
Dacă socotesc bine, nici NU mai are la ce să se întoarcă. Chiar, NU!!! Dacă n-aș fi fost ACOLO, să văd cu ochii mei, care îi este traiul, poate aș fi crezut că cine știe... Dar am fost și e limpede.
Le urez tuturor diasporenilor din lume un trai fericit, inclusiv acelora care mai au nostalgii după locurile natale.
Eu am rămas în sfîrșit, fără iluzii. În sfîrșit! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu