joi, 2 februarie 2012

Zambete

M-au făcut să rîd la soare , pe o vreme neguroasă 
Şi mi-au transformat în boare ( J ), răsuflarea viforoasă :

Doamnele cu zale dalbe , ce mă-ndreaptă-nspre lumină
Şi mă fac să cred că salbe , de molari în paragină
Se pot transforma în şire de mărgăritare lucii ;
Mi-au trezit din amintire ( ce copil !) şi alunele şi nucii J !…

Doamnele cu mîini de iele si cu suflet de mătase ,
Ce-mi sculptează din măsele , zîmbete victorioase ,
Şlefuind îndemînateci cu unelte de oţel ,
Din caninii mei tomnateci , un surîs de tinerel J !…
                                                *
Vorba lungă-i lălăială ; dar ceva am a vă spune :
Cu firească îndrăzneală , zînelor ( J ) , vă dedic o plecăciune !

11 comentarii:

  1. Mâinile pe crinolină
    şi geunchii îndoiţi,
    Alma, nah, e jucăuşă
    şi te cheamă-n... menuet!

    RăspundețiȘtergere
  2. Răspunsuri
    1. Mîna cui! prin crinolină
      cu genunchi fals îndoiţi?
      Nu mă tem de nici-o vină
      Că-i duet, că-i menuet... :)

      Ștergere
    2. de(-i)su(i)et, de nu-i suiet
      cel genunchi nu stă-n falset.
      mâna-n şold, sus crinolina,
      salutam... doar nobilimea.

      Ștergere
    3. Nobilime, crinoline, chestii vechi şi desuete; din păcate-acum la modă, nu-s decît nişte starlete... deşuchete...

      Ștergere
  3. Un poem bland de iarna :)
    E cald si bine aici la tine

    RăspundețiȘtergere