M-au făcut să rîd la soare , pe o vreme neguroasă
Şi mi-au transformat în boare ( J ), răsuflarea viforoasă :
Doamnele cu zale dalbe , ce mă-ndreaptă-nspre lumină
Şi mă fac să cred că salbe , de molari în paragină
Se pot transforma în şire de mărgăritare lucii ;
Mi-au trezit din amintire ( ce copil !) şi alunele şi nucii J !…
Doamnele cu mîini de iele si cu suflet de mătase ,
Ce-mi sculptează din măsele , zîmbete victorioase ,
Şlefuind îndemînateci cu unelte de oţel ,
Din caninii mei tomnateci , un surîs de tinerel J !…
*
Vorba lungă-i lălăială ; dar ceva am a vă spune :
Cu firească îndrăzneală , zînelor ( J ) , vă dedic o plecăciune !
