dacă ţi-aş spune
într-o zi că ne vom legăna pe sub apele lunii şi liniştea ne va iubi ca pe
nişte fraţi buni, ai să mă crezi?
dacă ţi-aş spune
într-o zi, că pe sub barca lunii nu curge apă ci liniştea albastră se
desenează, ai să mă crezi?
eu vin, ca
începutul zilei vin, ca dorul nopţii vin, plutire pe ape neştiute cântând...
tu eşti începutul
nopţii fără sfârşit, albastrul cel fără de care inima mea nu ştie să bată.
pe sub barca de
lună te strig. tu nu înţelegi că mi-e...?
- - -
Poezie furată de la psi
Astăzi m-am gândit la Marin Sorescu. Poemul este trist, dar tot îl postez.
RăspundețiȘtergereAre un mesaj tulburător.
Sorescu? Un filosof răzvrătit.
ȘtergereScuze, și-am pierdut comentariul. Blogul meu este cam ”răzvrătit”..
Ștergerep.s. ascultă Rieu!
Nici-o pagubă. :)
ȘtergereRieu este cu adevărat minunat!
intotdeauna exista un "daca"...un atat de fluctuant "daca" :)
Ștergerece ne-am face dacă n-am fi dilematici? :)
Ștergere