Jocuri

Îmi aduc destul de bine aminte că pe vremea copilăriei mele, ne petreceam  timpul liber - după şcoală şi după ce ne făceam temele pentru acasă, eventual după ce îndeplineam şi mici sarcini gospodăreşti - cu diverse jocuri. Unele jocuri erau cumpărate de părinţii mai înstăriţi, de la librărie. Exemplu, Nu te supăra frate. Alte jocuri mult mai accesibile tuturor, erau jocurile pe care le inventam sau jocurile care ne erau transmise din generaţie în generaţie: lapte gros, şotron, ascunselea, ţurca. Şi altele cum ar fi oina - cică jocul (sportul) nostru naţional. Nu insist că mă enervez: fac pariu că 99 % dintre copiii de astăzi, nu au auzit de oină dar de baseball, da.
Şi-mi mai amintesc cu mare drag, de un joc denumit parcă, rece sau cald. Un joc foarte simplu: un copil ascundea un obiect, iar partenerul său de joacă, trebuia să-l găsească. Un joc foarte cinstit. Adică, dacă jucătorul care căuta obiectul ascuns se îndepărta de locul respectiv, era atenţiont: rece. Dacă jucătorul se apropia de acel loc, era atenţionat: cald. Evident că în aceste condiţii, era foarte greu să nu găseşti obiectul ascuns. Şi rolurile se inversau fără supărare şi fără ranchiună pentru că pe atunci copiii încă mai erau învăţaţi că cinstea este la mare preţ. Fair Play desăvîrşit.
Să trec peste faptul că acum, copiii noştri - sau ai lor? - sunt învăţaţi de mici că nu cinstea mai este la mare preţ? Nu pot. Şi asta pentru că acum, jocul naţional practicat de la mic la mare, este ascunselea. Ascunselea pe care politicienii noştri o practică cu nesimţire. Ascunselea de la care copiii noştri învaţă cu osîrdie. Întreb: cine are interes să frîngă coloana vertebrală a acestei naţii?
De ce jocurile politice nu mai au caracter de cinste prin indicarea zonelor în care obiectul necinstei lor, devenit între timp torid, şi continuă cu nonşalanţă escamotarea adevărului?
Jocurile copilăriei mele, au fost dominate de un principiu: nu te supăra frate. Toate jocurile copilăriei mele, au avut o foarte mare doză de onestitate, indiferent cum se numeau: ţurca, etc.
Întreb: de ce copiii noştri sunt învăţaţi de actuala clasă de îmbuibaţi care mimează politica, să ducă în derizoriu cinstea, inversînd rolurile de rece sau de cald, numai către un torid faptic sordid, negînd orice evidenţă de bun simţ?
Pe mine, mă doare sufletul. Mă doare foarte tare. Pe voi, NU?