Încotro?

Cu cît este mai sărac, cu atît mai greu îi vine unui om să se împace cu minciuna. Nu mă refer la cei care mimează în mod voluntar deşi desuet, aflarea în nevoie. Mă refer la omul obişnuit să ducă povara lumii, omul născut, crescut şi educat în lumina credinţei, omul care se ghidează după un cod inexorabil de etică elementară, un cod de etică atît de necesar unei bune convieţuiri normale. Sigur că nu putem fi cu toţii la fel, imensa coloratură tipologică a lumii conferind  vieţii întregul freamăt care o face atît de frumoasă. Numai  că din păcate, asistăm cum se coagulează sub ochii noştri o masă de oameni care au început să manifeste un imens dispreţ faţă de lege şi faţă de tot ce mai este sfînt pe lumea asta. Parcă se tot lăţeşte grupul de oameni adâncit în intenţii necurate, egoiste, oameni la care etica minimalistă, nu mai are nici-un ecou. Bogăţia căpătată pe căi necinstite rareori produce bucurie ci numai griji şi temeri cumplite. Încotro, oameni buni, încotro?