Daruri pentru maine

Cred că imprecizia plină de farmec a limbii române iar ne joacă feste. Cuvîntul dar are mai multe înţelesuri: cadou, ciubuc, drept subînţeles, îndoială, alternativă; poate or mai fi şi altele pe care nu le ştiu eu.

Hai să ne referim strict la sensul de cadou. Ce cadou ar fi mai potrivit pentru ziua de mîine? Ce DAR valoros le putem oferi, generaţiilor viitoare? Ce altceva dacă nu, chiar valorile noastre, valorile cu recunoaştere inclusiv internaţională?  

Asist siderat de cîteva zile încoace, la atacuri susţinute masiv împotriva unui om valoros, Ştefan Hruşcă. Am văzut pe la diverse televiziuni cum nişte neica nimeni îl atacă pe acest artist desăvîrşit, sub cele mai meschine pretexte: ba că vine în ţară numai de sărbători, îşi ia DARUL şi pleacă înapoi în Canada în care a emigrat ca un…. Ba că este complet depăşit. Anacronic. Ba că nu ştiu ce alte motive ticăloase. DAR. Adevărul este cu totul altul. Adevărul este că în oceanul de nonvaloare care a manelizat cultura română, Ştefan Hruşcă vine ca un adevărat turnesol să demaşte impostura. Ştefan Hruşcă vine şi repune cît de cît, firescul la locul său. Ştefan Hruşcă denunţă prin statura sa artistică impostura, şi arată că ţara asta a avut şi încă mai are, şi altfel de artişti decît nulităţile promovate cu osîrdie pe la televiziunile imbecilizatoare.

Nu cred că le putem oferi generaţiilor viitoare pentru zilele de mîine, un cadou mai mare decît valoarea autentică. Cine se teme de Ştefan Hruşcă?