Nicolae Labiş

"In poezia mea veti intra ca intr-un sat de munte; veti vedea intai neobisnuitul. Veti remarca frumuseatea salbatica a locurilor; iarna veti simti in nari miros de lupi si de fum; vara miros de fum si de rasina - totul imbibat cu ceva care aduce a sudoare si a pamant adanc. Veti privi luna mare, familiara si apropiata de pe cerul nostru nefiresc de senin; veti asculta toate povestile cu stafii si strigoi, precum si impuscaturile care mai vuiesc razlet in munti. Veti afla despre flacaii nostri ca-s voinici ca brazii sau unii mai bicisnici ca tufa. Despre femeile noastre ca-s ca florile - de cicoare sau de cucuta"    (Nicolae Labis)

Iarna

Totu-i alb in jur cat vezi
Noi podoabe pomi-ncarca
Si vibreaza sub zapezi
Satele-adormite parca.
Doamna iarna-n goana trece
In calesti de vijelii
Se turtesc pe geamul rece
Nasuri carne si hazlii.

Prin odai miroase-a paine,
A fum cald si amarui.
Zgreaptana la usa-un caine
Sa-si primeasca partea lui.
Tata iese sa mai puna
Apa si nutret la vaca;
Vine nins c-un fel de bruma
Si-n mustati cu promoroaca.
Iar bunicul desfasoara
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioara
Despre vremi de-odinioara
Vremi ce nu or sa mai vie.

Sursa http://www.aboutromania.com/labis.html

Date Biografice http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Labi%C8%99