Se spune: ”Femeia care iubeşte, înşeală dar nu părăseşte”.
Nu o judecaţi prea aspru pe femeia care greşeşte. Oare greşeşte? Cine poate să
judece aşa ceva? În definitiv, de ce bărbatului i se permite ceea ce femeii îi
este refuzat? Respectiv dreptul la libera alegere a partenerului de viaţă – sau
de aventură?
De ce, de ce, de ce?
Pentru că mai suntem încă tributari imaginii
femeii care trebuie să fie imaculată? În definitiv, ce este macularea?
Macularea înseamnă numai unirea femeii cu un bărbat, indiferent cine ar fi
acesta?
Bărbatul adulter, nu este maculat?
Femeii îi este rezervat numai rolul
de soţie care odată măritată, trebuie să îndure orice derapaj matrimonial al
bărbatului, numai pentru că ea, femeia, îşi pierde bunul renume dacă ar proceda
la fel?
De ce privim cu bonomie fustangiul şi privim cu oprobriu femeia
poligamă?
De ce, de ce, de ce?
Nu pledez cîtuşi de puţin pentru “căsnicia deschisă” sau
pentru nu ştiu ce alt soi de comportament sexual de natura! unui libertinism
extrem. Nici vorbă de aşa ceva. Pledez pentru dreptul natural al femeii, de
a-şi alege liberă, conduita de viaţă.
Iubesc prea mult femeia – în general –
pentru a putea fi de acord cu închistarea femeii într-un set de reguli sociale
care îi exclud libertatea deplină.
Sigur că femeia ca parte a celulei sociale – familia –
trebuie să se circumscrie unor reguli scrise şi nescrise. Dar aceleaşi reguli
trebuie să le respecte şi bărbatul, tot ca parte a aceleiaşi celule de bază a
societăţii. În mod egal!!!
În definitiv, ce înseamnă o femeie întoarsă?
Refuz să cred că o
femeie întoarsă înseamnă doar o femeie care se “întoarce” de la îndatoririle
sale familiale.
Refuz să cred că o femeie întoarsă este numai femeia care se
întoarce după o aventură, la îndatoririle sale de soţie, mamă, etc.
Cred că femeia întoarsă, este femeia care se întoarce cu
privirea către propriul său destin. Destin pe care nu are drept nimeni să îl
controleze, în afară de ea însăşi.
Din punctul meu de vedere, aceasta este singura femeie pe
care o pot iubi: femeia liberă, întoarsă de pe drumul asupririi lumii
masculilor, către ceea ce o poate defini pe ea însăşi: dreptul ei de avea
propriul său liber arbitru dăruit tuturor oamenilor în egală măsură, de bunul
Dumnezeu!
Hai să lăsăm făţărnicia deoparte şi să recunoaştem: ochii
văd, inima cere…
Şi să lăsăm femeia, să se întoarcă exact şi numai către ce
vrea ea; cînd şi dacă vrea.
Dacă bărbatul nu este în stare să înţeleagă acest
adevăr simplu, nu este decît un ratat stăpîn de harem… Un bărbat întors cu
spatele la frumuseţea sufletului femeii, dar rob trupului său, este un bărbat
care încearcă să-i controleze mintea pentru că se simte nesigur pe el.
NU ? J
Mă opresc aici. Prefer să
dezvoltăm tema, dacă doriţi, la comentarii. Bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu