M-au făcut să rîd
la soare, pe o vreme neguroasă
Şi mi-au
transformat în boare (J), răsuflarea viforoasă,
Doamnele cu
zale dalbe, ce mă-ndreaptă-nspre lumină
Şi mă fac să cred
că salbe, de molari în paragină
Se pot transforma
în şire de mărgăritare lucii;
Mi-au trezit din
amintire (ce copil!) şi alunele şi nucii! J
Doamnele cu mîini
de iele si cu suflet de mătase,
Ce-mi sculptează
din măsele, zîmbete victorioase,
Şlefuind
îndemînateci cu unelte de oţel,
Din caninii mei
tomnateci, un surîs de tinerel ! J
Vorba
lungă-i lălăială, dar ceva am a vă spune:
Cu firească
îndrăzneală, zînelor (J), vă dedic o plecăciune!
Torian Searbiu
jucausa dedicatie :)
RăspundețiȘtergerepoţi să te superi pe zîne? :)
Ștergereniciodata :)
ȘtergereNici ele nu se supără pe mine. :)
ȘtergereCe ti-e si cu zanele astea....... :))
RăspundețiȘtergereCe ne-am face fără zîne? :)
Ștergere:))...zîna stomatolog?... :))
RăspundețiȘtergereAbsolut!
ȘtergereE magie ce fac "doamnele cu zale dalbe" :)))