Pere coapte

Gînd tîrziu la ceas de noapte: vreau iubita mea să fiu, răsfăţat cu pere coapte.

Pere arămii, zemoase, cu dulceaţă-diamant, şlefuit aşa cum ştiu, că fac zînele frumoase pentru dragul lor, amant: „zbor” lucind nemărginirea în periplul său sublim, zbor în care mînă-n mînă am topit tot ce iubim: dansul nesfîrşit al vieţii cu eresuri înţelese, zborul diafan al sorţii-n care dragostea ne ţese.

Şi de vom trezi iubito, dimineaţa, nesătui, împletindu-ne privirea , degetele şi simţirea, vom porni iară, hai-hui. Ne vom sătura de rouă şi de zările senine şi vom spune-n sinea noastră: nu-i aşa, că ne e bine?