(...) E stupid,
nu mă pot reţine, dar iau aminte că-mi pare rău
să fi fost urgisit printre ultimii. Aveam să fiu într-adevăr liberat în
chiar ultima zi: numele meu începe cu litera S, n-aveam pile de nici un fel, nu
eram bolnav incurabil, fusesem „nesincer cu ancheta”, nu figuram pe listele de
turnători („au colaborat cu organele de administraţie”) şi nu mă număram
printre educaţi. Dar evenimentul eliberării se apropie şi poate avea loc din
clipă-n clipă. În mica celulă de la Zarcă, singur îngenunchez şi fac un bilanţ.
Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra
realităţii, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică
întunericul fără a-l risipi) şi ies cu ochii deschişi; am intrat răsfăţat,
răzgîiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies
cunoscînd fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies
nepăsător; soarele şi viaţa îmi spuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de
pîine cît de mică; ies admirînd mai presus de orice curajul, demnitatea,
onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora le-am greşit. Cu prietenii şi
duşmanii mei, ba şi cu mine însumi.
Stau deci în
genunchi şi mulţumesc lui Hristos Dumnezeu şi-I făgăduiesc să fac tot ce voi
putea spre a mă purta de-acum încolo ca un domn rece în faţa tuturor
adversităţilor, piedicilor, zădărîrilor; numai vesel, mereu recunoscător pentru
bucurie, orice vorbuliţă bună care nu va fi blestem sau înjurătură; şi voiesc
mai bine moartea decît să fac păcate strigătoare la cer.
Mulţumesc sincer,
făgăduiesc serios... Dar cîţi n-au mulţumit şi n-au făgăduit? Gîndul acesta nu
mă clatină totuşi pentru că experienţa celorlalţi nu ne e transmisibilă. Aşa
încît buna mea dispoziţie rămîne, doar tulburată de o oarecare agitaţie. Umblu
fără a mă opri prin micuţa celulă.
Perspectiva liberării mă furnică, dar mă cuprinde apoi şi presimţirea că mă voi
întoarce în închisoare – şi parcă mi-o doresc. Poate că aici trebuia să rămînem
cu toţii, poate că era mai uşor, mai bin e.
Fragment din
Junalul fericirii – pag. 515 / N. Steindhardt / Polirom – 2008.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu