Şi dacă da, şi
dacă ba, un lucru e sigur: ceea ce constatase Umilică la sfîrşitul mandatului
său de preşedinte, constată pe pielea sa şi un vajnic luptător pentru
corectitudine, l-am numit aici fără ironie, pe Robert Turcescu: cînd serviciile
vor să măture podeaua cu cineva, apoi o fac temeinic. Remember Mona Muscă? Şi
ea devenise incomodă cu străşnicia cu care se lupta cu sistemul. Din alt motiv
a fost executat şi Voiculescu turnătorul: devenise prea autonom şi credea că el
dirijează sistemul, nu sistemul îl dirijează pe el. Tot aşa şi Vîntu şi alţi
trepăduşi care se cred mari zmei paralei.
N-am de gînd
să întind pelteaua prea mult, n-am
cunoştinţe în acest domeniu şi nici nu vreau să am. Un lucru mi se pare la
mintea cocoşului: între jurnalişti şi servicii există legături mult mai strînse
decît sînt şi unii şi alţii dispuşi să admită: munca ambelor categorii semănînd
frapant atît prin mijloacele folosite cît şi ca finalitate a unor demersuri, în
ambele categorii circulă tone de bani negri etc şamd.
Şi mai limpede
este un lucru devenit evident odată cu smiorcăiala lui Turcescu: după 22
decembrie 1989, securitatea lui Ceauşescu, după ce l-a trimis pe lumea
cealaltă, a pus mîna pe întreaga ţară şi de atunci şi pînă acum, o ţine cu mînă
de fier. Cine le face jocul are parte de bani funcţii şi onoruri, cine iese din
rînd păţeşte tot ce e mai rău pe lume.
Aşa că, cam
(uuups!) asta e treaba, punct!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu