Ta Pinu

Deşi este o biserică nouă – a fost construită între 1920 şi 1933 – istoria acestui aşezămînt durează încă din anul 1575, cînd misionarul Pietro Duzina, delegat al papei Grigorie al XII-lea a vizitat arhipelagul maltez. Văzînd că biserica se afla într-o stare vizibilă de degradare, acesta a ordonat demolarea sa, la fel cum procedase şi în multe alte cazuri. Legenda spune că omul desemnat să înceapă demolarea şi-a rupt mîna după prima lovitură de tîrnăcop şi demolarea a fost amînată. Cert este că Ta Pinu, pe numele său întreg – Santwarju tal-Madonna ta’ Pinu – a fost singura biserică din insule care a scăpat demolărilor ordonate de misionarul Duzina. Ce ne-am face fără legende? Bine spunea domnul Neagu Djuvara: scoate din istorie legendele şi nu mai rămîne nimic.

Numele Ta Pinu a fost atribuit în anul 1611 după numele procuratorului acestui lăcaş, Pinu Gauchi, care a oferit o sumă importantă de bani pentru restaurare.

După ce în anul 1883 o femeie de 45 de ani, Karmela Grima, care trecea pe lîngă biserică  a auzit un glas: „vino, vino”, episcopul Pietro Pace care a cercetat fenomenul, a decretat că este vocea Maicii Domnului. De atunci a început un lung şir de minuni care se continuă pînă în zilele noastre, în urma cărora locul a devenit loc de pelerinaj şi astfel a devenit evidentă nevoia de a construi o biserică încăpătoare, aceea pe  care o vizităm noi, acum.

Aici am aflat că papa Pius al XI-lea a ridicat-o la rang de „mica basilica” şi tot aici am aflat legătura specială pe care a avut-o regretatul Pontif, papa Ioan Paul al II-lea cu insulele malteze: survolînd arhipelagul maltez, la un moment dat pilotul l-a anunţat că grave defecţiuni ale motoarelor impun aterizarea forţată; luînd legătura cu aeroportul din Malta se părea că acest lucru era aproape imposibil şi trebuia găsită urgent altă soluţie; tocmai cînd survola micuţa insulă Gozo, pilotul l-a informat pe Pontif că fără explicaţie, motoarele şi-au revenit! Papa Ioan Paul al II-lea şi-a continuat zborul – a cărui destinaţie nu era Malta – şi cînd a ajuns la Vatican, a ordonat o anchetă a acestui incident. În acest mod s-a stabilit limpede că motoarele avionului şi-au revenit EXACT cînd survola această basilică. Minune? Desigur!

Legenda reţine sumedenie de minuni care s-au produs în preajma acetei basilici, cele mai multe fiind vindecări miraculoase ale unor bolnavi incurabili pentru care ştiinţa medicilor era neputincioasă. Dar, s-au petrecut şi altfel de minuni. De exemplu, în 2011 cînd turnurile gemene au fost făcute una cu pămîntul de terorişti, printre supravieţuitori s-a aflat şi singurul maltez care se afla într-unul dintre turnuri; nu i-am reţinut numele dar, acesta tocmai se întorsese de la un pelerinaj de la Ta Pinu. Minune? Desigur. Ce ne-am face fără minuni?

Biserica Ta Pinu este decorată cu şase mozaicuri, cu 76 de vitralii şi cu statui dar, în afară de pictura de la altar, şi pictura de pe boltă, alte picturi nu are, fiind singura biserică din Arhipelag, nepictată în interior.

La plecare, ghidul ne-a indicat un deluşor.

Acesta este considerat Golgota gozitană, iar cine parcurge în genunchi cele douăsprezece staţii amenajate după modelul Viei Dolorosa de la Ierusalim, se poate aştepta să fie absolvit de toate păcatele...