Sicilia. Etna

Am oprit la un micromagazin amenajat în aer liber de unde doritorii pot să cumpere suveniruri, vin, ulei de măsline şi alte produse locale.

Gustatul gratis, cumpăratul mai cu codeală J Doamnele pot să se aleagă cu bijuuri confecţionate din lavă vulcanică, colecţionarii de magneţi pentru frigider au de unde să aleagă şi de fapt toată lumea trăieşte intens bucuria copilăroasă de a descoperi lucruri noi. Nu zăbovim prea mult pe aici. În drum spre craterul Silvestri, afăm alte lucruri interesante: romanii au defrişat masiv pentru a cultiva grîu; arabii au adus trestia de zahăr, fistic, migdali dar pentru că religia le interzice vinul, au tăiat viile. Tot arabii au introdus irigaţiile şi au mizat pe producţia de miere; în jurul Etnei s-a produs miere din citrice, de eucalipt – bună contra răcelii –, apoi spaniolii au adus plante din America: roşii (pomo d’oro) au cultivat masiv cartofi în loc de grîu iar Cortez este primul care a adus cacao din care a produs băutura zeilor, adică „Shoco At”, şi scorţişoară. Aproape de necrezut dacă privesc peisajul apocaliptic care ne înconjoară.

Cea mai puternică erupţie a acestui vulcan s-a produs în anul 1664 cînd lava a curs fără întrerupere trei sute de zile, a acoperit localitatea cu trei metri de lavă iar insula a înaintat în mare un kilometru!

Sigur că activ fiind, vulcanul este un pericol la adresa locuitorilor dar, Etna oferă un microclimat favorabil aşa încît, localnicii scot două şi chiar trei recolte anual. Aşa se şi explică de ce în jurul acestui vulcan activ, sunt 27 de localităţi.  

Am trecut pe lîngă două case alăturate dar din păcate, n-am putut să le fotografiez. Ambele cu cîte un etaj, una distrusă într-o erupţie, cealaltă aflată la numai cîţiva metri, a rămas intactă. Familia din casa rămasă întreagă  mai vine pe aici să se bucure la cîte un grătar, cealaltă familie s-a mutat şi nici nu mai vrea să audă de Etna.

Trecem pe lîngă o casă îngropată în lavă pînă la acoperiş (pe unde s-au salvat oamenii aflaţi acolo) care avea două etaje

Mai trecem şi pe lîngă un convent la poarta căruia lava s-a oprit ca prin minune.  Le-a iubit Dumnezeu pe acele călugăriţe!

Trecem pe lîngă un loc denumit Monti Rosti (Muntele Roşu), de fapt, două dealuri simetrice mai bine spus două cratere secundare, foarte periculoase. De aici s-a produs erupţia din 1664. Hîtri, localnicii le denumesc „bustul Sofiei Loren” J

Atîta ne-a povestit Ianoş despre erupţii că aproape-mi vine să cred că în adîncul pămîntului, la 30 de kilometri mai jos, se aude cum se pregăteşte o erupţie. J

Din loc în loc vegetaţia a scăpat de urgia vulcanului şi se văd conifere, castani şi arbuşti. Cum suntem în preajma craterului Silvestri, vegetaţia s-a redus aproape de tot. Am ajuns...

Zona în care ne aflăm noi chiar acum, a fost distrusă în 2007 şi urgent reconstruită asta şi pentru că de aici se poate da bătălia finală pentru cucerirea Etnei, mai întîi cu telefericul care merge pînă la 2700 de metri iar de acolo pînă în vîrf, la 3346 de metri, per pedes...

Începînd de pe la 3300 de metri, se poate schia, deci aceia care urcă pînă aici, au nevoie de echipament de iarnă. Aud că bogaţii lumii au inventat o nouă distracţie: dimineaţa vin aici cu elicopterul pentru a schia iar după amiaza se duc să se scalde în mare...

Sînt surprins de cîtă lume a venit aici! Zeci de autoturisme şi zeci de autocare dovedesc interesul turiştilor pentru vulcan şi pe undeva, chiar o superbă inconştienţă pentru că pericolul fără să fie palpabil, chiar există! Dar, cum tot ce se petrece pe lumea aceasta este aproape în exclusivitate chestie de şansă începînd cu naşterea, şi moartea poate surveni cînd te aştepţi mai puţin aşa că, merită să laşi prudenţa excesivă la o parte şi să fii participant activ la spectacolul lumii.