M-am uitat lung la balaurul cu cojoc mitos.
- Mi-e frig, mi-a spus.
I-am întins o para.
- Cumpara-ti foc!
- Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu mâna mea stânga.
- Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
S-a strâmbat.
- Esti fraier! Da' vino cu mine!
Nu eram fraier. La ce e bun un bodaproste?!
Ne-am dus la taraba ghebosului. Balaurul i-a întins paraua.
- Foc! a cerut.
Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
El a zâmbit. Si i s-au rumenit solzii.
- Asa da! a spus.
Si din nara dreapta i-a tâsnit o flacara.
Pe urma si-a scos cojocul si mi l-a dat mie.
- Asta nu mai îmi trebuie. Asta e ALTCEVA. E pentru tine.
L-am luat cu ciuda. Nici mie nu-mi trebuia. Dar era ALTCEVA. Îl cerusem.
Am plecat suparat.
Si m-am uitat lung la uriasul cu cearcane.
- Sunt istovit, mi-a spus.
I-am întins o para.
- Cumpara-ti putere!
- Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu mâna mea dreapta.
Cu stânga tineam cojocul.
- Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
A ridicat din umeri.
- Esti prost. Da' vino cu mine!
Nu eram prost. Doar n-avea cum sa-mi dea cearcanele!
Ne-am dus la taraba ghebosului. Uriasul i-a întins paraua.
- Putere! a cerut.
Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
El a zâmbit. Si i s-au limpezit ochii.
- Asa da! a spus.
Si a smuls trei scânduri din taraba ghebosului. Le-a strâmbat si mi le-a dat mie.
- Astea sunt ALTCEVA. Sunt pentru tine.
Le-am luat cu ciuda. Nu-mi trebuiau. Dar erau ALTCEVA. Le cerusem.
- Hotule! a strigat ghebosul.
La urias a strigat. Dar ala i-a aratat pumnul.
- El e hotu'! a strigat ghebosul.
Si m-a aratat pe mine.
- Platesc! am spus eu.
Si i-am dat cojocul.
Ghebosul l-a luat. Iar balaurul care cumparase foc a început sa râda.
Pe urma a stranutat înspre scânduri si toate s-au facut scrum.
Si mi-a fost ciuda.
Am plecat suparat.
Si m-am uitat lung la vrajitoarea cu ochi rosii.
- Sunt rea, mi-a spus.
I-am întins o para.
- Cumpara-ti bunatate!
- Bodapros...! a dat sa zica. Dar i-am astupat gura. Cu amândoua mâinile.
- Nt! Vreau ALTCEVA, nu bodaproste!
Si-a scuipat în sân.
- Esti nebun. Da' vino cu mine!
Nu eram nebun. O tineam pe-a mea. Atât.
Ne-am dus la taraba ghebosului. Vrajitoarea i-a întins paraua.
- Bunatate! a cerut.
Ghebosul i-a pus mâna pe inima.
Ea a zâmbit. Printre lacrimi. Din ochii ei albastri.
- Asa da! a spus.
Si si-a sters lacrimile. Si i-au ramas în mâini margaritare.
Si mi le-a dat mie.
- Astea sunt ALTCEVA. Sunt pentru tine.
Le-am luat. Erau ALTCEVA. M-am bucurat ca le capatasem..
Dar uriasul care cumparase putere mi le-a strâns între degete.
S-au sfarâmat toate. Si pulberea mi-a cazut în palme.
Era stravezie. Si mi-a fost ciuda ca numai cu ea ramasesem.
Am plecat suparat.
Si m-am uitat lung la omul cu obraji supti.
- Mi-e foame, mi-a spus.
I-am dat o para.
- Cumpara-ti pâine!
Pe urma mi-am privit palmele.
Când scosesem paraua pierdusem pulberea stravezie!
Si n-am apucat sa astup gura omului. Si el a apucat sa zica:
- Bodaproste!
Si am plecat cu mâinile goale.
Si nu mi-a fost ciuda.
Aveam sufletul plin... De margaritare!
© Copyright Ana
Veronica Mircea
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu