La Saray, ca la saray

După ce-am bloguit dimineaţă puţintel şi am dat o scurtă raită pe la biserică, am mers la Cora să-mi cumpăr o nouă telecomandă că aia veche, funcţionează numai dacă o trîntesc de-i sar butoanele şi am început să mă satur de ea. Pas de cumpără aşa ceva, dacă nu-ţi faci plinul căruciorului de tîrguieli. Cozile de la casele de marcat, m-au convins că biata mea telecomandă, va mai avea parte de trînteli pînă să o schimb. Cum avem două televizoare în cele două camere, această achiziţie poate să mai aştepte. Măcar pînă mîine. Boooon.

Cum în ultima vreme nu prea am mai ieşit la vreo crîşmioară, am decis împreună cu draga de EA, că-n asfel de zi de sărbătoare, bucătăreala acasă nu este chiar prima prioritate. Şi cum hapi m-a lăsat cu gura lăcrimînd după ce-am văzut pe blogul său bunătăţi peste bunătăţi, m-am hotărît să caut ceva cît de cît, asemănător. Pe scurt, am nimerit în aşa-zisul centru istoric al bucureştilor, păstorit de premarele opărescu.

Şi uite cum am nimerit la un restaurant turcesc (aş fi preferat unul libanez dar, asta e: cînd nu ai ochi negri, săruţi şi albaştri  ) . Restaurantul este în imediata apropiere a Băncii Naţionale de pe Lipscani şi se numeşte Saray (palat pentru cine nu ştie). O surpriză plăcută, este că meniul – în română şi în engleză – descrie cu talent istoria cîtorva preparate, cum şi din ce sunt alcătuite, iar personalul este destul de bine instruit să-ţi oferă amănunte despre bucatele – nenumărate – din listă.

După ce-am consultat lista, am ales: meze tabagi, mercimek corbaşi, adana kebap + fisticli baklava ca desert. Asezonate cu vinul casei servit la carafă, vin excelent dar nu cu mari pretenţii.

Am vorbit şi nu ştiţi ce spun? Detaliez.: mercimek corbaşi este o delicioasă supă-cremă de linte, menţionată inclusiv în VT, adana kebapeste un soi de combinaţie de tocătură de carne de vită şi de oaie prezentată pe un platou sub forma unui cîrnat fără piele, înconjurat de orez turcesc (probabil un soi de cuş-cuş) şi de varză crudă feliată mărunt, iar despre baklavaua cu fistic presupun că nu trebuie să detaliez prea mult. Am lăsat la urmă, meze tabagi. Aceasta este o combinaţie de salate, şapte la numărul lor, care mai de care mai gustoase: pastă de ardei tocaţi, iaurt cu verdeţuri în două variante, roşii cu mărar, fasole verde, humus – din năut -, şi un soi de zacuscă. Buneee! 

Pont: meze tabagi şi adana kebap sunt în porţii generoase şi nu trebuie să comandaţi pentru fiecare mesean. Un platou din fiecare este suficient pentru două-trei persoane; cereţi farfurii separate şi vi se vor da!

Dacă aveţi prilejul să ajungeţi pe acolo, nu trebuie să ezitaţi: intraţi şi le-ncercaţi. Nici scump nu e: cam 60 de ron de căciulă. Afiyet olsum! Adică, poftă bună!