Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lista mea de bloguri
-
-
-
TrebuieAcum o săptămână
-
când clipa rătăcește stingherăAcum 2 săptămâni
-
Miercurea fără cuvinte - MuşeţelAcum o lună
-
RuxandraAcum 5 luni
-
365 de zile după 365 de morțiAcum 2 ani
-
Marea Moarta…Acum 2 ani
-
-
-
-
Take your timeAcum 5 ani
-
Vrei schimbare? Ieși din casă!Acum 5 ani
-
Zbor spre CanadaAcum 5 ani
-
Nocturnă cu papagalAcum 6 ani
-
STRUTOCAMILAAcum 7 ani
-
-
-
-
M-am mutat pe alt site :)Acum 8 ani
-
-
-
-
Boboc reînfloritAcum 8 ani
daca...
RăspundețiȘtergereSpre ruşinea mea (dar nu numai...) habar nu am avut cine a fost pastorul Wurmbrand, pînă de curînd...
Ștergereauzisem de el dar tangential intr-o discutie,am citit mai multe aici la tine...
RăspundețiȘtergerecredinta...ar fi usor sa crezi daca nu ar exista indoiala...
este cunoscut faptul ca multi chinuiti si torturati in inchisorile comuniste si-au iertat cu adevarat tortionarii...
cand am citit "Fenomenul Pitesti" am simtit...
dar ce mai conteaza ce am simtit eu fata de ce au trait oamenii aceia acolo...si au putut ierta...
nu stiu daca as putea fi atat de buna si nici nu imi doresc sa aflu asta vreodata...
Nici eu nu ştiu ce-aş face în astfel de situaţii şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a pus în astfel de situaţii decît de două ori. În fine...
ȘtergereNu mai pot citi astfel de cărţi. Am citit cîteva şi nu mai suport ideea că astfel de oameni sunt din aceeaşi specie cu victimele lor.
Despre credinţă nu este mare lucru de spus. fiecare are calea sa către Dumnezeu şi deşi mulţi facem parte dintr-un curent religios - creştinism de exemplu - fiecare dintre noi are propria sa viziune despre divinitate...
uneori vorbesti ca un batran intelept nins de ani...parca asa se spune in povesti,nu? :)
RăspundețiȘtergerenu degeaba se spune sa nu-ti dea Dumnezeu cat poti sa duci...si da,nici eu nu mai vreau sa citesc astfel de carti...ele ma fac sa-mi doresc sa ma fi nascut o gaza...
chiar sînt nins de ani. :)
Ștergereo frumosă legendă spune că un om s-a rugat de îngerul său păzitor, să-l roage pe bunul Dumnezeu să-i permită să-şi aleagă singur crucea pe care trebuie să o poarte.
primind încuviinţarea şi ajungînd în faţa unui morman de cruci, a ales una dintre ele.
Dumnezeu şi-a făcut glasul auzit: exact acea cruce ţi-am hărăzit-o şi eu!
da...frumoasa legenda...
RăspundețiȘtergereuita cum ne ajuta cuvintele frumoase sa ne ducem povara...
nu cred ca esti nins de ani dar vad ca tie iti place sa crezi :)
Sînt... chiar sînt. :) în fine.
ȘtergerePovara noastră nu este chiar atît de grea.
Este pe măsura puterilor noastre.
Numai noi ne plîngem de povară, în loc să încercăm să o purtăm cu toate puterile noastre...
Mna, că iar încerc să par înţelept. :D
nu ca n-ai fi :D
RăspundețiȘtergere