Liniştea e altceva, de aceea
nu mai vreau să scriu poezie, aproape
nu mai vreau să scriu deloc
vreau numai să rămân pe hârtie, ca amintirea unui toc
din acela din care cerneala curgea limpede, liniştitoare şi hârtia
semăna cu pielea mea de copil şi cerneala avea altă culoare
care îmi popula obrajii şi nasul şi mama şi tata tineri râdeau
strigând dupa mine, nu mai sta atât
nu mai vreau să scriu poezie, aproape
nu mai vreau să scriu deloc
vreau numai să rămân pe hârtie, ca amintirea unui toc
din acela din care cerneala curgea limpede, liniştitoare şi hârtia
semăna cu pielea mea de copil şi cerneala avea altă culoare
care îmi popula obrajii şi nasul şi mama şi tata tineri râdeau
strigând dupa mine, nu mai sta atât
timp suspendată în
lumină ca într-un scrânciob
agăţat de cer că o să te doară braţul
şi nu o să înţelegi niciodată
că cerneala are altă culoare
şi că liniştea e altceva
agăţat de cer că o să te doară braţul
şi nu o să înţelegi niciodată
că cerneala are altă culoare
şi că liniştea e altceva
Anca Mizumschi http://www.facebook.com/anca.mizumschi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu